Legi pentru Marte

Scurt istoric al dreptului proprietăţii industriale

După ce au pedepsit în fel şi chip divulgarea secretelor de breaslă, edilii Veneţiei au emis în 1474  o primă lege a brevetelor  care oferea, în schimbul publicării unei noi invenţii, dreptul de monopol asupra acelei invenţii şi pedepsea orice contrafacere. Legile de acest tip au permis oraşelor italiene de la acea vreme să depăşeasca cu mult alte state europene. Mai târziu, regii Franţei, încercând să reducă importurile din Italia şi să mărească exporturile, au emis legi care protejau atât invenţiile noi, cât şi meşteşugurile aduse de peste hotare. Englezii nu au aşteptat mult, doar vreo sută cincizeci de ani dupa veneţieni, până au adoptat şi ei o lege similară, idee care a fost îmbrăţişată şi în Statele Unite, datorită moştenirii britanice. După 1815 Prusia si alte state dezvoltate din Europa au adoptat legi care stimulau inovaţia. In Moldova şi Muntenia “născocirile” au început să fie protejate de Regulamentul Organic (1831). În Transilvania se respecta legea austriacă de pe la 1810.

Nu toate statele se grăbeau să se dezvolte. În Japonia, printr-o ordonanţa din anul 1721 se interzicea orice activitate inventivă. De abia în 1871 a fost edictată prima lege a brevetelor, de inspiraţie americană.

Azi …

Dreptul brevetului este

La ce bun roboţi humanoizi?

Eu înteleg motivul pentru care cărţile şi filmele SF descriu roboţi humanoizi, pentru a plasa eroii-oameni într-un decor hipertehnologizat. Mă frământă însă motivul pentru care cineva, în prezent, încearcă să construiască asemenea roboţi. Am văzut multe prototipuri la televizor si pe Internet, dar nu înţeleg de ce cineva ar depune atâta efort pentru a construi ceva atât de inutil.

Mi se pare mult mai uşor să faci un automobil să meargă singur decât să construiesti un robot după chipul şi asemănarea şoferului şi să-l faci să apese pe pedale şi să rotească de volan. Toţi roboţii industriali utili nu seamănă deloc cu oamenii.

Roboţii utili sunt făcuţi să execute anumite sarcini. Sarcinile pot fi foarte complexe, dar este mai rentabil ca forma lui să fie optimă pentru executarea sarcinilor şi nicidecum pentru a arăta ca un zombi.

De ce Agile-ul nu funcţionează

Agile methodology - e trendy, cool, e atât de simplu prezentata încât puţini consideră necesar sa o studieze atent şi profund. De ce oare drăcia asta de SCRUM cu nişte sprint-uri şi un backlog nu funcţionează? Există mai multe motive, şi toate ţin, desigur, de management.

În primul rând sunt aşteptările eronate. Managerii din vârf, persoane prin definiţie foarte ocupate, fără să înţeleagă prea bine ce promite noua metodologie, se aşteapta ca programatorii să implementeze aceiaşi funcţionalitate într-un timp redus faţa de waterfall. Ori SCRUM nu promite aşa ceva. Promite însă că atunci când va sosi termenul limită si proiectul va fi doar parţial finalizat, cele aproximativ 80% din funcţionalitatea implementată vor aduce clientului maximul de beneficii, celelalte 20% din funcţionalitate a caror implementare a fost ratată vor fi insignifiante pentru nevoile curente ale clientului. Orice client familiar cu dezvoltarea produselor software va fi mai mult decât fericit sa aibă la momentul propus un produs funcţional, chiar dacă este incomplet.

GigacaloriFLOP

Iarna asta, în Braşov, mă preocupă viitorul Gigacaloriei şi a GigaFLOP-ului. Cred că la nivel global se consumă gazilioane de jouli de energie electrică pentru a încălzi apă sau incăperi. Comparativ, energia electrică consumată de calculatoare este infimă.

Proiectul IT care mă inspira cel mai mult este SETI@home. Îmi place să cred ca îmi aduc contribuţia la o cauză nobilă, chiar dacă unii o cred inutilă. Mai nou, pe aceiaşi platformă BOINC au aparut o mulţime de alte proiecte mai utile. In prezent, pentru cauze nobile, poţi dona nu doar bani, haine şi mâncare, dar şi putere de calcul. De fapt, daca e sa fiu corect, importantă nu este puterea (FLOPS) ci cantitatea de calcul, puterea aplicată în timp (FLOP).