Sistem de operare cu față umană

Adică Ubuntu. Am descărcat acum vreo săptămână câteva mașini virtuale de Ubuntu, de la Vmware. Mai multe, pentru că ăia care sunt așa de generoși de “urcă” mașinile ăstea pe net probabil pică de oboseală de atâta muncă și uită să treacă și numele de utilizator cu parola aferentă. Citiți în pagină până vedeți scris negru pe alb: username/password. Alfel fie faceți hacking (cum ajungi cu drept de root pe un sistem care îți ascunde cu îndărătnicie contul ăsta), fie descărcați altă variantă.  Nu sunt bun la hacking, clar (Google nu merge pe scara mea).

Performanță distribuită

Discuția seamănă cu ceva postat de unul din colegii de pe blog. Problema de care m-am izbit deseori (și zilele acestea din nou) este următoarea: am de făcut niște teste. Nu contează foarte tare tema în sine, ci faptul că testele ăstea îmi rup procesorul. Durează o grămadă de timp (zeci de ore) și țin procul ocupat la 100%. Și urăsc când alții au dreptate, dar de fapt nu procul e chiar cea mai mare problemă, ci memoria. 2 GB nu îmi sunt suficienți, cu toate că am renunțat la multe din codul rulat.

O variantă ar fi să segmentez cumva aplicația asta (de mână) și să o rulez aceste segmente pe calculatoare diferite. Făceam asta acum câțiva ani; prindeam un laborator liber și rulam aplicații pentru partea de cercetare. Așa mi-au ieșit câteva articole faine. Asta făceam cu câteva zile înainte de cununia civilă, plimbându-mă năuc printr băncile din PII5 (sau PII4, că toate seamănă între ele si vedeam care calculator a terminat, ca să nu se răcească prea tare… Pierdeam enorm de mult timp cu asta și segmentele cu configurările aferente trebuiau făcute ingrozitor de atent, altfel mă pomeneam că rulam degeaba.

Comunicare

Aveam un manager la un moment dat care intr-un context oareacre a zis: “Communication is the sollution of all problem”. Tipul era (este)  inteligent, trecuse prin viata si prin proiecte si stia ce vorbeste, motiv pentru care mi-a ramas ca tema de mediatatie. Daca stai da cugeti, lucrurile pot avea o mare doza de adevar (dar conform a ceea ce reprezinta “belief networks”, fiecare e liber sa creada cat vra din asta).Se referea la comunicarea client-dezvoltator in principal.

Ma gandesc ca aceasta comunicare poate avea loc si la alt nivel: intre invatamant si mediul academic. In mediul universitar lucrurile sunt un pic mai relaxate decat in liceu sau scoala generala: in timp ce in preuniv trebuie sa urmezi o programa stricta, in facultate ai o oarecare libertate de dirijare a cursului/laboratorului/seminarului. Sau poti sa intervii cu niste optionale. Ceea ce ne trebuie (si cand zic trebuie, zic ca lipseste – deocamdata) este comunicarea cu cei din industrie.

LaTeX

Astazi imi declar respectul pentru modul in care s-a rezolvat o problema spinoasa in IT: cum sa scrii documente in mod civilizat. Raspunsul a fost inceput de Donald Knuth si continuat de Leslie Lamport.

Knuth a simtit nevoia de a scrie text cu continut matematic in mod civilizat; a constatat ca nu exista o asemenea unealta si s-a pus pe lucru, colaborand inclusiv cu oameni care stiau cum se deseneaza cele mai frumoase litere. Caligrafi, dar cred ca li se spune “experti in tipografie”. Rezultatul – TeX. Relativ greoi de utilizat, dar isi facea treaba. Te lasa sa te concentrezi pe structurarea materialului si pe formule, fara a-ti pasa de modul in care va arata documentul la final. Documentul arata fain, oricum, asa ca de ce sa iti mai bati capul? Drept este ca limbajul (fiindca asta era) trebuia cunoscut pentru a fi folosit, ca se folosea compilare pentru a obtine formate tiparibile (DVI, PS iar apoi PDF). Dar merita tot efortul.

Ulterior s-a extins de catre Leslie Lamport si s-a obtinut LaTeX. Sistemul usura mult scrierea documentelor. Rezultatul este un sistem de tip WYSIWYM, What You See Is What You Mean. Mare diferenta fata de WYSIWYG.

Studentie && munca

Una din problemele acute pe care le resimte corpul profesoral este faptul ca studentii muncesc. Suna aiurea, dar e o problema uriasa. Pe langa salarizarea personalului si alte aspecte specifice, mai e si asta.

Se zice ca munca nu e rusinoasa si subscriu la parerea asta. Intervine insa o problema cand munca te impiedica ceea ce trebuie (vrei?) sa faci. Cred ca e loc de amandoua, dar cu masura. Sa nu uitam care e scopul principal al venirii la o facultate: acumularea de cunostinte. Exista o mare diferenta intre ceea ce stiu oamenii la iesirea din liceu (in medie, pentru ca varfurile se descurca oricum singure din spirit de autodidact) si la iesirea din facultate. In facultate se predau o gramada de cunostinte practice si principii utile (dupa ce vezi tehnologia cativa ani, it dai seama ca multe sunt “aceeasi marie cu alta palarie”). Ce nu se preda (si la noi e greu sa acoperi complet in 3 ani si partea teoretica  si pe cea practica) se poate invata singur, dupa ce ai prins cat de cat smecheria despre “cum se invata” – un alt lucru cu care te alegi in mediul universitar.

Mate si info

De ceva vreme citesc puternic pe un anumit tip de retea folosita pentru luarea de decizii. E vorba de Bayesian Networks (sau belief networks). Meseriase. Sunt atat de bine justificate dpdv teoretic, incat pentru mine este un exemplu elocvent despre cum matematica poate sa fie utilizata in practica.

Cred ca cu totii am trecut printr-un curs (capitole )  de probabilitati la scoala (stiu ca se face si in liceu si la facultate). Pe undeva se pomeneste de teorema lui Bayes. Pe care daca o privesti, arata groaznic: o cantitate este exprimata prin alte trei. Daca ramai doar cu privitul, atunci ai pierdut vremea. Ce mi-a lipsit mult timp a fost intelegerea acesteia; la ce e buna? unde o aplici? daca o cantitate se exprima pe baza altor 3 (mai multe, deci mai complicat) de ce sa ne mai batem capul? din pacate, in manualele/cartile romanesti nu am reusit sa gasesc niste exemple care sa convinga de utilitatea invatarii ei. Doar aplicari numerice, seci. Intelegerea deplina am avut-o citind un capitol (e drept, seamana mai mult a popularizare decat prezentare in stil academic; sau poate ca tocmai asta e meritul ei) dintr-o excelenta carte de Inteligenta Artificiala – Artificial Intelligence: A Modern Approach.  Acolo am gasit o discutie convingatoare “de ce”, “ce ar fi daca”, chiar o insistare pe problema, care te face as iti dai seama ca daca teorema lui Bayes nu exista, tot trebuia sa o enunte cineva. Discutia poate fi urmarita si de unul de la medicina (de fapt, e un exemplu cu boli si gaturi intepenite .

Urmatorul e mai bun

Stau si lucrez pe un windows vista. Exact. Stau.

Imi pare rau de voi, dar azi o sa va pun placa cu “cat de tampita e interfata utilizator din Vista”. Desi pentru cei din anturajul meu sunt omul caruia aia de la MS i-au spalat un pic creierul, nu ma pot abtine: vista mi se pare o porcarie.

Sa nu fiu gresit inteles: ma refer aici la interfata utilizator si la “viteza” cu care functioneaza. De exemplu, acea interfata mult laudata si care ar trebui sa imi faca viata mai usoara. Cu aer[e|o]. O frectie. Ma intreb cate secretare stiu despre combinatia magica prin care obtii o lista a task-urilor active, afisata 3d. Sau cat de misto poate sa fie pentru unul care chiar are chef salucreze sa dea click dreapta pe o chestie si sa astepte o gramada de timp pentru a aparea ceva.

Being digital

Saptamana trecuta am aflat cu surpriza despre trecerea in nefiinta a revistei PC Magazine. Ma rog, e cam dur spus, in prima faza: nu va mai aparea editia tiparita. Miscarea este dictata nu numai pe piata romaneasca, ci tot PC Magazine-ul va deveni exclusiv on-line. Cel putin dincolo. Intreband mai departe cum se va avea acces in Romania la editia digitala, am aflat cu surpriza ca.. nu se va avea acces. De aia “trecere in nefiinta” este corect spus. Is un pic nervos pe tema asta.

Prin 95 Nicholas Negroponte a scris o cartulie, Being digital, tradusa si in romaneste (rom: Era digitala). Faina, era un eseu despre cum anume va evolua partea de media, disparitia presei scrise si mutarea ei in mediul virtual. Fain argumentat. O parte din ce spune el s-a implinit, alta parte (inca) nu. Ce nu ne-a avertizat Negroponte (btw, acelasi individ care a initiat proiectul OLPC) este ca in Romania nu numai ca o parte din presa scrisa va disparea, ci ca vom fi atat de harnici ca vom sari si peste etapa publicarii virtuale. Slab Negroponte asta.. sa nu intuaisca el atata lucru… meandrele concretului.. slab de tot

Comunitate

Daca ar fi sa fac o lista a facilitailor pe care mi le pune la dispozitie Internetul si de care fac uz masiv, acestea ar fi:
1. Google
2. Wikipedia
3. Comunitatile profesionale virtuale

Sunt sigur ca 1 si 2 sunt larg cunoscute, o sa insist pe ultimul punct. Mi se pare o mana cereasca. Oriunde te intorci, ai niste asociatii mestesugaresti liber constituite, din oameni care de buna se ofera sa partajeze (sharuiasca) din cunostintele si experienta si feeling-ul lor. Geniala idee. Inainte de asta, trebuia sa stii pe unul care stia pe unul care… greu. Plus ca interactiunea in acest caz trebuia sa fie sincrona (deci mare consumatoare de timp:  stiai cand incepe, nu stiai cand se termina).

Procesul e simplu: ai o problema? spune si cei care stiu cate ceva vor povesti. Simplu. Mai simplu de atata nu se poate. In plus, asincron: raspunzi cand ai timp, citesti cand ai timp. In cazul meu, mere de minune (semestrul asta is mai liber). Daca e vorba de o comunitate care e de ambele parti ale oceanului (oricare ar fi acest ocean), atunci succesul poate fi monstruos fara sa iti dai seama: pui intrebarea seara si dimineata “ailalti” (cei cu malul mai fain) raspund. Asta inseamna productivitate. Dormi si problemele se rezolva. Doar daca esti sub influenta bahica aceeasi abordare (dormitul) e la fel de eficient (asa zic unii… eu nu am ajuns sa indeplinesc preconditia).

Flood tehnic

Voi suferiti de asa ceva? pun pariu ca da… E vorba de cateva zeci de mailuri care se genereaza peste noapte, din neant, aducandu-va la cunostinta ca s-a mai inventat ceva meserias, ca o noua tehnologie risca sa se nasca, sau ca viitorul luminos te va purta pe culmi nebanuite daca devii adeptul vreunei viziuni asupra IT-ului. Sau e vorba de grupuri in care te-ai inscris, in care toata lumea care are o problema tipa din rasputeri (eventual cu screenshot-uri) si cei care stiu mai zic din ce au patit si ei.

Pentru mine sunt ca un drog. Trebuie sa fiu floodat, caci asa mai aflu si eu ce se mai misca: tendinte, tehnici noi, Dar pe de alta parte, datorita densitatii mici de informatie, trebuie sa citesti mult (=timp cheltuit) pentru a afla ceva nou. Nu din cauza ca le stii pe toate nouatile (cu oarece grad de utiliate) sunt rare, ci din cauza ca IT-ul pare sa fie panaceu pentru tot felul de probleme.