The App Store makes the difference

Intr-un fel … era inevitabil. Nu-mi schimbasem telefonul de 3 ani, venea craciunul iar familia si prietena ma tot presau sa le spun ce cadou sa-mi ia. Dupa ce l-am luat, mi-a fost rusine sa le spun prieteniilor. Noi, cei din IT, avem pretentia de a fi diferiti de ceilalti. Nu ne luam dupa marketing hypes, ci pretindem ca cautam valoarea adevarata (sau macar inovatia adevarata), care de cele mai multe ori nu coincide cu produsul care e hype. Daca imi luam un Android-based phone, eram mult mai cool printre IT-friendsii mei. Pe de alta parte, eram un prost. Desi Android ma atrage pt ca este o platforma open, vad 2 probleme mari:

• Nu exista inca telefoane bune care folosesc Android (G1 de la HTC e o gluma, cu batery life de 3 ore sau 7 daca inchizi wireless, bluetooth etc.)
• Foloseste modelul Microsoft, unde cineva face OS-ul si altii fac hardwarerul. Desi asta poate fi si un avantaj (Windows si Linux pot rula pe o multitudine de platforme hardware), adevarul e ca experienta pentru end user poate fi destul de neplacuta.

Oportunitati

Acum 3 luni mi-am luat catrafusele si m-am mutat intr-o noua locuinta. Pentru a 11-a oara in viata (observatia 1), si tot pentru a 11-a oara de cand am terminat anul 2. M-am mutat in Dublin 4, la sud de Liffey – raul care taie Dublinul in doua. La propriu si la figurat: partea de nord e zona mai “dodgy”; partea de sud e zona mai “posh”. Din toate sectoarele din sud, Dublin 4 – si in special Ballsbridgeul meu – e al mai “posh”. Sunt student la doctorat, m-am ajuns (observatia 2).

Daca obervatiile 1 si 2 nu au fot de ajuns sa ma puna pe ganduri, atunci un seminar acum 2 zile a reusit. Nu, nu a fost un seminar de ala de te pune pe ganduri. De fapt, pentru mine, a fost destul de plictisitor. Altii savurau momentul si asta se putea citii pe chipurile lor. Diferenta dintre ei si mine?
Ei lucreaza in Human Computer Interaction (HCI), eu nu. De fapt, pentru moment, HCI nu prea ma fascineaza. Nu ca i-as fi dat vreo sansa: am prea multe (prostii) pe cap. Motivul pentru care eu eram acolo era prezentatorul: Alan Dix, cercetator de renume mondial (in HCI). Si pentru ca tematica era destul de generica, m-am dus si eu pe acolo. Am profitat de oportunitate. Si aici am vrut sa ajung.

Patente

Acu vreo luna si ceva domnul Crisitian Tudor Popescu recomanda in Gandul un audiobook, “Zero. Biografia unei idei periculoase”. Pentru ca suna interesant, m-am hotarat sa cumpar cartea. Am comandat-o online la amazon.de, varinata in limba engleza (evident nu aveau romana), si am trimis-o in Germania (pentru ca transportul era gratuit), de unde cartea a calatorit cu cineva care venea sa ma viziteze si a ajuns in cele din urma in Irlanda saptamana trecuta.

A fost greu sa las cartea din mana, mai ales la inceput. Am invatat cum babilonienii, care foloseau un sistem de numarare sexagesimal, scriau 601 la fel ca 61 si, pentru a face diferenta, au inventat in cele din urma un simbol, un placeholder. Acest simbol nu poate fi totusi considerat ca fiind un 0 propriu-zis.

Grecii asociau numerelor figuri geometrice. Un patrat perfect e un patrat, o inmultire a doua numere e un dreptunghi etc.. Din aceasta cauza nu au fost capabili sa-l inteleaga pe zero. In fond si la urma urmei, cel fel de figura geometrica reprezinta 0? Totusi, datorita acestei asocieri, grecii au avut contributii uriase in geometrie.