Din IT

M-am uitat peste gVim, după ce l-am văzut ca aplicaţie portabilă. Cât am fost în facultate, am folosit vreo 5 zile (obligat fiind să fac treaba asta) vi. Cum am mai spus in comentariile acestui blog, nu am înţeles de ce se foloseşte aşa ceva. La ce ajută pe unii ca au feature-uri bune cuplate cu o interfaţă din secolul 18? Necesită timp de obişnuire pentru a ajunge la productivitatea oferita de un editor de text ce suporta macrouri. Tendinţa în software e de interfeţe naturale, intuitive. Vim înoată împotriva curentului obişnuit. vim se vrea un “Vi Improved”. Mare greşeală, să îmbunătăţeşti ceva fundamental greşit, zic eu.

Bullet e o bibliotecă de unelte pentru calcule fizice. E open-source şi folosită în destule proiecte open-source. Printre ele, se numără şi OGE. Se pregăteşte şi suport hardware pentru Bullet. Grozav!

Joc = artă?

Ce este un joc? În primul rând, este o formă de prezentare a unei idei, asemenea unei picturi, unei poezii, unui roman, unei cărţi, unui film, unui program TV. Diferă de celelalte medii mai ales prin faptul că este interactiv. Şi ca şi celelalte medii, poate fi folosit pentru a purta în principiu orice mesaj, putând deveni astfel artă.

Ce e arta? Ne zice wikipedia. Practic, nu ştie nimeni ce e arta, dar impresia generală e că dacă un lucru e uşor de făcut/imaginat pentru mulţi oameni, nu e artă. Eu mă încadrez în grupul celor care adoptă o poziţie relativistă cu privire la artă (a se vedea definiţia de pe wiki).

Din IT

Am tot vrut sa scriu un articol despre motoarele de jocuri si cum au evoluat si ce am observat la Open Game Engine de cand am inceput sa ma joc cu el. Dar nu am nimic finalizat inca. Asa ca voi face acest mini-post cu stiri.

Total Commander 7.50a a fost lansat. Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la vremea cand lucram doar cu Windows Explorer, ma ia cu tremurici.

Noi filme cu Starcraft au fost lansate: unu, doi si trei.

Cautare de game engine

Nevoia de a explora lucruri noi si de a invata este aproape constanta. Dar capacitatea de a invata este limitata de mai multi factori, cel mai important dintre acestia fiind timpul. Dar, oricat de putin timp e investit, lucruri noi se pot invata, iar invatarea lor va produce schimbari in abordarea problemelor.

M-am uitat peste diferite motoare de joc open source in ultima vreme, cu scopul de a porta Serpents acolo si de a pregati terenul pentru un urmator proiect. Asta dupa ce am incercat sa adaug suport de scripting folosing Lua, si totul mergea bine pana mi-am dat seama de un lucru: foloseam mai multe threaduri, si vroiam sa permit scriptarea fiecarui thread. Ce inseamna asta? Inseamna ca ar trebui sa fac un redesign si sa adaug inca cateva zeci (poate sute) de mutexuri pentru a ma asigura ca nu va crapa jocul in mod aleator.

PsPad si Notepad++

In ultima luna nu am prins un weekend macar acasa. M-am plimbat intr-una. Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar nu am avut timp mai deloc pentru blog. Am reusit sa compun, lent, timp de vreo 2 luni un alt post, pentru un alt blog, pe o alta limba. Dar nu se incadreaza in regulile de postare de aici, asa ca m-am gandit ca in lipsa de timp, de data asta voi face un simplu forward.

Articolul poate fi vizualizat aici.

Netbook?

Mi-am luat un netbook de prin aprilie. Era hip, era cool. Am sarit si eu la bord cu un Fujitsu-Siemens (acum e doar Fujitsu) Amilo Mini. Vroiam ceva rezistent, iar amilo-ul este rezistent. E si asemanator cu EEE-ul de la Asus… ma rog… cu modelele de pe la inceputul anului, caci acum e plina piata de tot felul de netbookuri. Uitandu-ma in urma, acum as alege un Aspire one, dar decizia nu mai poate fi anulata.

amilo mini

Si eu, cu testarea

Ocupat…

De o perioada buna de zile am avut un program aglomerat… si nu se intrezareste ceva diferit la orizont. Nu am mai avut timp de blog… Ok, afirmatia asta e asemenea unuia care spune ca nu are bani de iPhone, dar isi plateste chiria de 600 de euro: puteam sa gasesc timp, evident, dar am avut alte prioritati in timpul liber, si anume relaxarea.

Ce-am facut in ultima vreme? … in afara de relaxare.

Am automatizat teste. Stii probabil ca e bine ca atunci cand scrii niste cod, sa-l testezi, facand un unit test sau component test, nu? Ma rog… mai putin cand se schimba codul des si ai de intretinut si testele. E destul de bine sa automatizezi procesul daca e posibil.

7zip automatizat

7zip e un arhivator grozav.

E open-source, relativ mic, suportă nişte rate de compresie foarte bune şi poate fi folosit şi din linie de comandă pentru automatizarea anumitor sarcini.

Fiind open-source, a început să fie folosit pe scară larga pentru comprimarea diferitor proiecte distribuite gratuit. Şi eu am preluat ideea, oferind opţiunea unei arhive 7zip spre download, pe lângă cea a unui installer. Proiectul meu are o structură de fişiere destul de întortocheată pe disc.

Open source + LGPL = love

OGRE, un motor grafic care e tot mai des folosit în proiecte comerciale.

Un exemplu destul de recent este Torchlight, un joc ce “fură” multe elemente din seria Diablo. Pun fură între ghilimele, deoarece (din fericire) nu e uşor să pui patent pe elemente de joc, iar copierea de idei e un lucru ce filtrează aspectele reuşite ale unui joc şi rezultă în jocuri ulterioare mai bune. Click pe imaginea de mai jos pentru a vedea filmul.

Torchlight

Un model economic diferit

Ozcdkeys e un site de oferă cd-key-uri. Momentan doar de jocuri. Primul comentariu pe care l-am citit pe site, acela venind de la cineva care spune că ar fi din România, ne spune ca treaba e pe bune.

Care treabă? Păi modelul de achiziţie e următorul:
Tu cumperi codul de licenţă de la ei. Dar nu ai jocul (sau produsul software) în sine pe un mediu fizic. Jocul îl downloadezi din altă parte: torenţi cel mai probabil. În modul ăsta se pot descărca şi legal date de pe torenţi. Şi per total ieşi mai ieftin decât dacă luai de la început cd-ul din magazin.

Monty Python

Problema: Monty Hall, Monty Fall, Monty Crawl. via codinghorror.

Pe scurt ce zice problema:
Dacă eşti la un concurs cum au fost şi la noi o vreme “Preţul corect” sau ceva de genul ăsta şi ai un premiu o maşină dacă ghiceşti în spatele cărei uşi se află, având o încercare, ce şanse de câştig ai? (Răspunsul e simplu: 33%, nu?). În spatele celorlalte 2 uşi sunt … capre. Se presupune că urmăreşti să câştigi o maşină, nu o capră.

Povestea unui “release” – II

Am lansat Serpents 0.203.

Am eliminat suportul pentru OpenGL, şi odată cu el, şi o parte semnificativă de testare. Motivul principal a fost faptul că nu reuşeam nicicum să fac jocul să ruleze stabil. Aşa că am ales calea mai uşoară: am integrat un update de DirectX în installer. Acum varianta cu DirectX merge bine aşa cum e livrată, chiar dacă necesită câteva secunde în plus pentru download. Pe useri nu prea îi interesează ce engine e folosit, cu posibila excepţie a celor care ar vrea sa îl încerce sub Linux cu un emulator. Aşa că am scăpat destul de uşor.

Povestea realizării unui “release”

(Sau) Mini-log despre o versiune de “Serpents”.

Subiectul este un proiect personal, concret, un joc. E programat dintr-o aşa-zisă “plăcere”. De fapt e programat cred mai degrabă din cauza neîmplinirilor în plan profesional. Nu lucrez cu grafică 3D, cu interfeţe de utilizator, să pot vedea rapid dacă ceva merge bine sau rău, nu lucrez cât vreau la lucruri care să ma stimuleze intelectual, nu lucrez cu un limbaj foarte răspândit / cunoscut, sa pot face un schimb de experienţă cu alţi oameni şi nu produc ceva care să pot arăta altor oameni, zicând : “Uite, eu am lucrat la chestia aia”.

Reinventarea roatei cubice

Cum am spus în postul anterior, aveam nevoie de un media player pentru jocul meu. Mă rog, a avea nevoie e o expresie cam exagerată… să spunem că vroiam să adaug un “feature”.

Încercări de soluţionare a problemei folosind id3lib. Cautarile pe google îmi returnau id3lib ca soluţie pentru “C++ mp3 tagging library”. De la început m-a cam surprins vechimea lib-ului. Ultima modificare de cod data de peste 6 ani (2003). Iar în IT e ca o eternitate.

Joaca de-a sunetele

Am lansat Serpents 0.200, şi l-am transformat totodată într-un proiect în care experimentez diverse lucruri. Cum am dat deja de nişte noutăţi, mă pregătesc de următorul “release”. Ce va aduce în plus acesta faţă de precendenta versiune?

Doar o nouă versiune a motorului audio folosit, care nici măcar nu este final, poate chiar nici nu va fi finalizat vreodată, considerând că momentan toate funcţiile de care am eu nevoie sunt implementate. Am vrut să fac ceva mai mult, dar o serie de eşecuri iniţiale m-au descurajat de la a continua pentru o vreme în direcţia aceasta. M-am consolat cu gândul că dintre cei care au downloadat jocul până acum, numărul celor care au instalat si pachetul suplimentar pentru muzică a fost destul de mic. Deci numărul celor care ar fi avut şansa de a observa featurile noi e destul de mic.

Serpents 0.200 a fost lansat

La aproape un an de la lansarea primei versiuni de Serpents, am reuşit să fac publică o nouă versiune a jocului meu. Încă există însă sisteme pe care nu am reuşit să îl fac să ruleze. Cu ocazia aceasta am descoperit anumite probleme ce pot fi întâlnite în una din fazele finale ale dezvoltării de software şi anume procesul de instalare (în engleză aş folosi termenii de “install & deploy”).

Am început deja lucrul la urmatoarea incrementare: versiunea 0.201, încercând deja alte lucruri (mai) noi.
Jocul e în continuare scris în C++ şi tot în continuare un proiect folosit în principal pentru a testa idei şi pentru a pune în practică lucruri proaspăt învataţe. Despre lucrurile pe care le-am învăţat pe parcursul dezvoltării acestui joc voi vorbi în principal în perioada urmatoare.

Religia limbajelor de programare

Ideea a pornit de la articolul acesta. Ok, dincolo de partea hazlie, si de controversa cauzata de toti netotii care au luat lucrurile prea in serios, apare o intrebare: sunt limbajele precum religiile?
Tind sa cred ca nu… desi eu unul as fi un musulman foarte supus… macar teoretic

Lucrurile definitorii pentru religiile majore sunt: a) ofera o “solutie” la intrebarile existentiale ale omului legate de scopul sau in viata si de cum ar trebui sa-si traiasca viata, b) eliminand in acelasi timp posibilitatea ca alta religie sa aiba solutia corecta.

Cu dedicatie, programatorilor de raspoimaine

Am aflat de pustiul asta dintr-un articol oarecare.

Mereu se spune, despre fiecare noua generatie, ca “astia fac mai putin”, “iau lucrurile mai putin in serios”, “sunt mai lenesi”. Si chiar daca uneori asa o fi parand la prima vedere, (si poate partial adevarat) mereu se exagereaza. E rabufnirea ofticata a fiecarei generatii care vede ca cei care vin dupa au mai multe posibilitati la indemana, au o viata mai usoara si nu sunt nevoiti sa treaca prin toate problemele prin care au trecut ei. Multumita in principal tehnologiei.
Si eu sunt unul din cei care se oftica, chiar daca incerc sa ma abtin. Pe langa parintii mei, am dus pana acum o viata extrem de linistita si ferita de probleme. Am trait si la tara, am fost si cu vaca la pascut, m-am si catarat prin copaci, am fost si la prasit, am si batut mingea. Lucruri care azi nu pot sa zic ca-mi servesc la ceva anume. Nu au dezvoltat abilitati care sa-mi foloseasca traiului zilnic.

Moda în IT (IT Fashion)

Nu, nu e un articol despre Apple.

Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=Nz04FHL6U_I&feature=channel .
Observati ceva ciutat? Pai nu… acum nu. V-ati obisnuit si voi cu formatul widescreen. Aplicatiile trebuie sa se preteze modei. Iar moda curenta e widescreen.
Jocurile au inceput de mult sa ofere suport si pentru widescreen, in ideea de afisaj diferit in functie de rezolutia folosita. Nu toate, doar cateva initial, dar acum tot mai multe urmeaza regula. Ar trebui sa fac si eu asa ceva . Chestia e ca in domeniul jocurilor e mult mai usor sa modifici interfata pentru a o adapta unei alte rezolutii, mai ales in era 3D in care ne aflam.

Abstractia in jocuri

Dota-Allstars e jocul cu care mi-am pierdut mult timp liber in ultimul an… si mai mult de un an de fapt.
Daca nu ati auzit de el, atunci de Counter-Strike ati auzit. Ce legatura exista intre cele 2 jocuri? Mai multe. Cred ca singura diferenta ar fi faptul ca unul e shooter, iar celalalt RPG. In rest, dam de similitudini.
Pai in primul rand, nici unul, nici altul nu este un joc propriu-zis, ci doar un mod. Dar fiecare e un mod de un succes suficient de mare (daca nu mai mare) pentru a putea fi comparat cu jocul de la care a pornit modificarea.

I’m an idiot

Iarasi un post despre eternul meu joc: Gusty’s Serpents.
Ar trebui sa imi salvez ideile intr-un mod mai constant ca sa invat din greselile comise in timpul developmentului acestui joc. Pentru ca se pot invata destule lucruri. Si nu ma refer doar la lucruri de natura tehnica (un nou limbaj, o noua biblioteca de functii). Mai importante sunt lucrurile de natura organizatorica pe care le inveti. Intr-un fel se abordeaza un joc mic, in alt mod unul mare, si ce se aplica la unul nu merge si la celalalt. E ca la razboi: ala care are tunuri il bate pe ala care are doar pusti. Dar la vanatoare de rate, desi tot de omorat e vorba, nu mergi cu tunul.

Un nou model pentru directX ?

(Titlul e inspirat partial de un post al lui Bogdan).
DirectX … sau cel putin direct3D e clar cel mai popular API grafic pentru jocurile care apar în ziua de azi pe PC. Eu nu ştiu Direct3D deloc, dar jocul meu deşi “stie” atât Direct3D cât şi OpenGL merge ceva mai rapid pe Direct3D. Cauza e probabil felul în care e construit motorul OGRE şi optimizările pe care le are. O metodă simplă de a avea un plus de performanţă este rularea aplicaţiei în mod fullscreen, obţinerea modului video exclusiv. Iar majoritatea jocurilor din ziua de azi urmează această abordare.

Înfăşurarea de acasă

Nu stiu cum se face, dar mereu cand scriu un post nou, ma pot lega cumva de postul anterior

O scurta introducere.
Calculatoarele personale din ziua de azi au o putere de calcul mult peste ce era considerat posibil in urma cu 30, 20 sau chiar 10 ani. Nu atat din punct de vedere al puterii individuale a fiecarui calculator, care a devenit previzibila de la o vreme, cat puterea de calcul rezultata din suma totala a lor. Problema este ca din toata puterea asta colosala de calcul, o buna parte ramane nefolosita. Majoritatea calculatoarelor isi petrec in medie 85% din timpul cat sunt pornite fara a face nimic. Multe din cele care nu prea apuca sa stea fara sa faca nimic sunt pc-uri cu … setari proaste de securitate ce fac parte din botneturi, care nu numai ca nu fac nimic util, ci chiar dauneaza (am citit eu asta undeva, credeti-ma pe cuvant). In rest, majoritatea pc-urilor sunt folosite pentru divertisment. Joci ceva, te uiti la un film pe youtube, asculti o piesa, citesti stirile… totul intra la categoria divertisment.

One man show II : the revenge of that one man

(Ignorati titlul, ma plictiseam si vroiam sa par amuzant)
A fost o perioada legata de subiecte de echipa. Si vai, ce bine e in echipa si ce naspa e de unul singur. Dar lucrurile nu stau in viata reala asa de tare batute in cuie in locuri fixe si in valori absolute. Mereu trebuie sa pierzi ceva ca sa castigi altceva. Viata in sine e un drum lung in care faci negot. Vinzi timp si cumperi cunostinte (in sensul de knowledge ), un sentiment de implinire, sau ce iti mai pofteste inima. Si, legat de ce iti pofteste inima, nu stiu altii cum sunt, dar eu uneori simt nevoia sa scriu niste cod, sa fac un programel cap-coada… doar de dragul de a putea zice pe urma ca eu l-am facut. Si cand zic ca simt nevoia, ma refer la faptul ca simt un impuls si parca ma gandesc la “ce fain ar fi sa mai scriu si eu ceva”. Nu e chiar o nevoie. O nevoie ar fi sa respir, sa mananc ceva ca sa nu mor de foame, sa merg la baie… Aia nevoie. Dar dorinta asta de a coda apare in mod recurent in viata mea, dar nu ii dau urmare de fiecare data… De fapt in ultima vreme chiar rar incep sa mai scriu ceva cod.

Mentalitate de echipa

Citesc destule plimbandu-ma pe net, si urmaresc destule bloguri. Unul legat de it, care a reinceput sa para mai interesant, dupa ce o perioada a scazut in subiecte interesante (pt. mine) ar fi Coding Horror. De curand a aparut postul acesta, care mi-a atras atentia. Mi-a atras atentia din cauza ca in proiectul actual de la lucru, m-am recunoscut in rolul unui zombi (sau zombie… ma rog, voi face o traducere a la “furculision” si voi zice zombi).
Ar fi bine sa cititi si postul mentionat, caci ce voi scrie in continuare se refera la el.
Pe scurt, autorul zice ca daca sefii de echipa pt. un proiect ii tin prea din strans pe angajati (de ex. le dau doar taskuri simple, care sa se potriveasca in modelul prestabilit de ei-sefii), ii vor transforma pe bietii angajati in niste zombi, fara initiativa.

Lasati-mi registrii in pace… si %PATH%-ul

Am stat in Windows ca si sistem de operare de mult mult timp si am ajuns sa ma obisnuiesc cu toate lucrurile specifice. Am ajuns sa imi definesc propria structura de foldere, pt. ca “Documents and Settings/user/My Documents mi se parea un path lung, aiurea si diferit cand schimbam de pe o versiune engleza pe una germana. Am ajuns sa pot controla si sa vreau sa controlez ce, unde si cum sa fie instalat, deci as putea sa folosesc un sistem mult timp fara a suferi de un enervant proces de reinstalare de sistem.
Am incercat de curand si 3 distributii de Linux, dar diferite probleme (fie software, fie hardware… care sigur se pot rezolva, dar necesita efort) m-au facut sa aman pentru moment cel putin experimentarea mai departe.

Planned and unplanned obsolescence

Vorbeam intr-un post trecut de bloatware. As dori in continuare sa-mi expir frustrarile despre un lucru asociat, si anume: planned obsolescence. O intalnim foarte des in industrie: automobile si piese de schimb produse doar o vreme, ca dupa aia nu mai sunt suficiente pentru consumator, trebuie schimbat designul, ca e prea vechi. A si daca tot se schimba designul, de ce sa nu se schimbe si … sa zicem… tot restul! Se intampla de fapt cam in toate sectoarele economiei, mai ales in cele ce au ceva de-aface cu orice fel de moda.
Si IT-ul nu e o exceptie (ati cautat/gasit baterii, sau alte componente de schimb pentru un telefon mobil mai vechi de un an?)

Limita inovatiei in IT

Inainte de toate sa descriu titlul: nu ma refer la limita inovatiei in general: cum au evoluat hardware-ul si software-ul de la inceput pana in ziua de azi, ci inovatia intre 2 puncte (“milestone”-uri) ale unui produs, mai ales intre punctul 0, cand produsul inca nu exista, si punctul 1 cand prima versiune a lui apare. (Am folosit “milestone” ca nu mi-a venit in minte vreun cuvant romanesc cu aceeasi incarcatura. Aveti ceva idei/sugestii de traducere?… sa nu mor in necunostinta de cauza ). Si ca sa ma leg de un post recent, pot zice ca limitarea inovatiei e cauzata de limitarea acceptarii ideii de schimbare.
Industria IT e una colosala. Cam orice ai vrea sa realizezi legat de IT, si ti se pare inovator, 99% sanse sunt ca altcineva sa fi facut deja acelasi lucru (99% reprezinta doar o estimare personala… e o cifra scoasa din burta, ca mai nou, mancarea suficienta cuplata cu efortul fizic insuficient mi-au produs una… dar despre asta altadata).

Software Bloating

Ce multitudine de produse software se pot gasi in orice domeniu subinformatic din ziua de azi. Toate au devenit atat de complexe incat e dificil sa mai gasesti un produs simplu. Desigur un produs mai complex ar trebui sa fie si mai bun, dar in multe cazuri incepe sa arate a bloatware.
Produsele software au tendinta de a creste in mod constant, pentru a oferi functionalitati noi. Concureaza intr-o economie de piata, si pentru a putea vinde un produs similar cu produse realizate de alte sute de dezvoltatori trebuie ca produsul vandut sa se diferentieze de produsele concurente. Si cand spun ca produsele concureaza intr-o economie de piata, nu exclud produsele open-source, sau gratuite, sau cele adware.

Pasi timizi in open-source

Din vremuri de demult…
Inca de la primul contact cu un joc pc, am ramas fermecat de universurile virtuale in care intram pentru perioada cat stateam in fata monitorului. Universurile inchipuite de altii au devenit tot mai detaliate, mai complexe, mai frumoase si in liceu cand am pus si eu mana pe un compilator Pascal am vrut sa-mi creez si eu propriile jocuri.
Si desi nu am reusit in a crea ceva care chiar sa fie interesant pana mult mai tarziu, exercitiul a fost foarte util, deoarece din intregul proces invatam. Desigur, faceam designuri proaste unul dupa altul. Am descoperit ca si un joc simplu devine mare, complex si costisitor ca timp investit pentru a-i adauga cateva feature-uri care sa-l faca mai interesant.
Si, desi imi placea sa programez jocurile, motivatia era legata de faptul ca cineva putea sa vada rezultatul muncii depuse. Pe atunci, audienta erau colegii carora le mai puteam arata ce am mai facut timp de vreo 5-10 minute, pana isi pierdeau interesul . Era o vreme in care internetul prin modem de 56Kbps era considerat ceva f. fain inca. Iar eu nu aveam.