Cautarea a inceput pe web. Datele de plecare erau urmatoarele: sunt angajat cu norma intreaga si lucrez in proiecte care necesitau multe sedinte in persoana sau telefonice. Solutia cautata era de a inversa datele de plecare: nu mai caut norma intreaga (preferabil bursa) si caut sa nu mai lucrez in proiecte. Abia atunci mi-am dat seama ca in autismul si naivitatea mea anterioara eu nu imi dadusem seama ca in Germania cel putin doctoratul se face pe baza de munca prestata undeva. Nu exista un sistem de burse al universitatilor, scoli doctorale nu exista prea multe, iar majitoritatea profesorilor care au bani sunt cei care obtin finantari europene.
Numarul locurilor de doctorat care sa ma atraga erau mici. Pe la Hamburg era ceva, dar nimeni nu mi-a raspuns la emailuri; pe la Berlin mai era ceva insa inscrierea era prin ianuarie pentru semestrul de vara 2010; la München erau cateva locuri insa din nou ratasem termenele de inscriere. Planul devenea sa ma inscriu unde gasesc ceva. Era clar ca mai devreme de vara-toamna lui 2010 nu voi reusi nimic.
De la scoala veneam obosit. Nu aveam tragerea necesara de inima sa mai fac nimic.
Gasisem posibilitatea sa ma inscriu la scoala doctorala de la Saarbrücken. Termenul de inscriere era undeva prin octombrie parca. Rezultatul trebuia sa vina pe la sfarsitul lui decembrie sau inceputul lui ianuarie. In paralel la orice universitate considerata pentru inscriere cautam si posibilitati ca Marcela sa studieze. Problema devenea mai grea. Aveau informatica, avea locuri de doctorat, dar ceva cu limbi/literatura care sa o intereseze si pe Marcela exista? La Saarbrücken exista ceva, iar astfel amandoi ne-am inscris. Tin minte ca seara veneam acasa si trageam de mine sa scriu un “statement of purpose”. Un text in care sa demonstrez de ce ma intereseaza acel loc, acea universitate, ce am studiat, cum consider ca ceea ce am studiat ma va ajuta mai departe, ce planuri am pentru viitor. Textul trebuia sa fie stiintific si autobiografic intr-o masura. Scris in engleza. Eu scriam, imi dadeam seama ce enormitati debitez, corectam, stergeam. Seri si weekenduri am pierdut pentru 2 pagini. Marcela corecta engleza, incoerentele din paragrafe. Din nou simteam lipsa unui coordonator, a unui om care sa stie sa imi arate ce si cum. Scriam dupa capul meu si dupa capul meu va evaluam.
Am scris textul si, considerand ca gata e, l-am trimis. Prin uni-assist.de Marcela s-a inscris la un bachelor de la Saarbrücken. A urmat asteptarea rezultatului inscrierii.
Intre timp toamna avansa prin Passau. Kneipentour incepuse si urma sa se si termine. Cu Suman stateam la cafele si povesteam despre toate. Incepusem sa ii povestesc despre nemultumirile mele. Incepuse sa imi spuna ca si el incearca sa se intoarca in India. Dupa un master si un doctorat in state ajunsese in Germania. Nevasta lui nu gasea de munca, dar venea oriunde mergea el. El isi dorea India inapoi si incepea sa isi intinda antenele pe acolo. Eu gasisem la universitatea din Bonn un profesor, care pe atunci cauta doctoranzi cu solide cunostiinte matematice. Apoi eu nu le indeplineam, dar am zis sa incerc. Nu pierdeam nimic si chiar ar fi fost o sansa pentru mine sa ma accepte. I-am prezentat lui Suman “statement of purpose”-ul meu impreuna cu o scrisoare de intentie. Le-a citit, si-a pus mainile in cap si le-a reformulat. Aratau complet altfel dupa aceea; mult mai bine. Era textul meu, insa arata ca dupa o operatie estetica: fara riduri, fluent, frumos. Mi-am dat seama din nou ca e bine sa am cu cine sa ma consult. I-am multumit lui Suman si am trimis un email profesorului.
Am asteptat doua saptamani pana sa sun (din nerabdare si disperare augmentata) sa intreb daca inscrierea mea a fost primita. Intr-o zi nu a raspuns la telefon, in a doua l-am prins la un moment dat si m-a rugat sa il sun mai tarziu, dupa ce iese dintr-o sedinta. Am urmat rugamintea, si a doua oara mi-a raspuns la apel. Mi-a confirmat ca el nu prea crede potrivit, ca nu a avut timp sa isi dea seama clar ce si cum, dar ca nu sunt pregatit pentru el. Sa incerc insa si la alti profesori de la institut. Prietenos. I-am multumit si cel putin m-am bucurat ca a fost simpatic si mi-a spus clar un “nu”. Astfel documentul corectat de Suman ramanea pentru scopuri viitoare, iar Suman si-a exprimat sincera dezamagire ca nu am reusit.
