Februarie a fost luna sub semnul Torino. Am participat la o scoala de iarna dedicata doctoranzilor [1]. Nu o sa povestesc despre oras, Italia, sau cum m-am speriat groaznic la intoarcere cand avionul incepea manevra de aterizare deasupra muntilor undeva. O sa povestesc despre atmosfera de acolo, despre profesori, si despre ceea ce mi-a placut.
Cursurile au fost tinute de catre diferiti profesori de la diferite universitati sau institute. Temele scolii fiind IP traffic characterization si detectia de anomalii, eu nu aveam nici o asteptare. In prima zi cand am ajuns la politehnica de acolo, am vazut cantina, apoi un drum mic asfaltat care trecea printre cantina si un santier. Am intrat intr-un hol, am mers si apoi stanga intr-o sala cu studenti. M-am bucurat mult ca vad lume. A fost prezentata “scoala”, lumea s-a prezentat (inclusiv studentii), desi informatia a fost stearsa repede din cap. A inceput primul curs. Un postdoc (Christian Callegari) de la Universitatea din Pisa a prezentat diferitele atacuri care pot avea loc intr-o retea. Nu m-am omorat la viata mea dupa treburile astea, dar mi-a placut cum a predat si am inteles si eu odata pentru totdeauna. Laboratorul care a urmat a incercat sa puna in practica genul acela de atacuri. Prezent, ajuta studentii, impresionant, desi avea o fizionomie tipica de italian infratit cu Flavio Briatore.
A doua zi un alt curs (Maurizio Molina). De data aceasta despre netflow-uri. Introducerea in tema a fost foartet clara. Am mai inteles ceva. Didactica acestui “prof” era una in care incerca sa capteze constant atentia, de aceea la sfarsitul fiecarui capitol avea cate o folie cu o imagine dintr-un oras european. Cine ghicea primea un premiu. Toti studentii erau atenti, si nivelul de plictiseala era tinut la un minim. Intelegand ca netflow-urile sunt un mod de a grupa traficul cu caracterestici identice, apoi cum bazat pe ele se pot detecta atacuri, si mai tarziu cum entropia poate fi aplicata in cazul lor, laboratorul a fost (simplu) interesant. Am avut acces la sistemul de diagnoza al retelei GEANT [2]. Interesant fost pentru mine cum o unealta grafica web facuta in Flash poate fi la fel de buna precum o consola verde pe negru. Netreflex era sistemul care analiza netflow-urile din GEANT, iar interfata web era bine construita. Multe informatii, usor de gasit, grafic reprezentate. Atacurile erau niste grafice de Excel. 
Miercurea a fost ziua dl. Kave Salamatian. Signal processing. Sunt bata. Am apreciat omul, felul de a motiva. Nu am inteles nimic, dar mi-a placut. Nu sunt multe de spus. PCA si Kalman au fost ce am retinut. Un coleg polonez spunea ca dl. Salamatian complica lucrurile. Se prea poate.
Au urmat ultimele doua zile. Patrick Thiran si Katerina Argyraki au vorbit despre tomografia de retele, despre filtrele din retea si despre o noua arhitectura pentru routere. Tomografia de retele a fost un highlight pentru mine. Plecand de la niste prezumtii relativ simple, aplicand o matematica pe care sunt convins ca as putea-o stapani, se poate afla care linkuri sunt congestionate intr-o retea. Si toate acestea cunoscand topologia retelei si facand masuratori doar la capetele ei. Mi s-a parut foarte interesant. Experimentele pe care dl. Thiran le prezenta erau facute in PlanetLab. Am fost absorbit. La dna. Argyraki a fost cel mai interesant curs. O profesoara chic care a absorbit privirile tuturor studentilor. A avut un curs bine structurat si a jonglat cu interesul studentilor fata de tema.
Scoala de iarna a fost o gura de oxigen. Cantitatea de informatie studiata, profesorii care au stiut sa impacheteze materia in tone de folii, insa nefacand-o obositoare, si Torino. Urmatoarele saptamani am avut “teme”, pentru a obtine certificatul de participare si niste credite. La inceput pareau minore, dar mi-au luat ceva, si bineinteles ca pe cea de la signal processing nu am rezolvat-o. Intr-o zi o sa imi trebuiasca materia asta…
Referinte:
1. 1st Winter School – Torino, Italy http://www.tma-portal.eu/cost-tma-action/phd-schools/1st-winter-school-torino-italy/
2. GEANT http://www.geant.net/pages/home.aspx
Fain.
Imi aduc aminte de prezentarile facute de echipa de .NET a Microsoft Romania, cand eram in facultate. Stiu ca desi eram de pe atunci fan Java, totusi plecam cu o pofta fantastica sa imi instalez tool-urile prezentate, sa experimentez pe ele. Prezentarile erau fain facute, bine organizate, te tineau in priza si la iesirea din sala simteai pe deplin ca ai mai aflat niste lucruri misto.
O asemenea scoala are multe avantaje. Cunosti oameni de varsta apropiata, cu interese apropiate si iti da si chef-ul pomenit de tine pentru a incerca lucruri noi. De a le studia. Din pacate realitatea este crunta, si odata terminata scoala, visul se termina, incepe din nou munca si cele invatate acolo nu au sanse in viitorul apropiat sa fie aplicate.
De mult banuiam cat de important este contactul cu oamenii din acelasi domeniu. La Torino mi-am confirmat banuiala si am hotarat sa sa mai incerc sa mai ajung si pe la alte scoli.