Mahmur de la ultima petrecere a facultatii ma indreptam spre casa. Casa era departe, mai ales noaptea distanta se distanta mai mult. Inmultind kilometrii cu un coeficient de serpuire al pasilor, apoi cu alt coeficient de periculozitate reprezentat de apropierea Inn-ului, distanta chiar era infiorator de mare.
Doi bavarezi beti de-a dreptul ingreunau situatia. Trebuia sa trec de ei. Ii ocolesc, sprijin piciorul drept in bordura malului, imi fac vant in stanga pentru a nu cadea in apa, ma indrept spre zidul din stanga. Un jogger cu un far in frunte ma sperie groaznic venindu-mi din fata, il ocololesc si pe el. Aproape reusesc: piciorul stang il sprijin, ma balansez in dreapta. Simt gol, ud, apa. Dau sa inot treaz fiind de la racoarea apei.
De pe mal imi arunca cineva un colac de salvare. Modelul nou care contine motorase care vibreaza. In Bavaria colacii astia sunt speciali pentru cei care s-au cinstit cu un Weizen in plus. Colacul vibreaza si iti indica directia in care ai de inotat pentru a supravietui. Este colacul LifeBelt. Intamplarea a facut ca joggerul, incercand sa ma salveze, incepuse sa imi tina companie in apa. Farul lui lumina disperat malul; nu mai avea colac modern sa fie salvat.
Urmarind vibratiile colacului mi-am dat seama ca il montasem aiurea, rotit la aproape 180 de grade. Deci in loc sa ma directioneze spre mal ma directiona spre mijlocul apei. Moment in care am realizat ca ma incred in tehnologie prea mult, mi-am adus aminte ca eu nu suport gps-ul. Pe scurt: am iesit din apa, am salvat joggerul si noaptea am petrecut-o in pat dormind.
Cu ceva timp in urma participasem la o prezentare a unui grup de cercetare din Linz [1]. Cercetau exact acest LifeBelt [3]. In timpul prezentarii am ras copios de ideea groaznica a unui asemenea sistem. Probabil si cercetatorii de acolo nu pareau prea convingatori, incat nu imi venea deloc sa le urmaresc Powerpoint-ul.
Intr-o insemnare anterioara (cea cu baloanele rosii) scrisesem despre rolul pe care il joaca in viitorul informatiicii intelegerea societatii si a datelor colectate. Intelegerea fenomenelor este mai importanta decat deducerea de teorii bazate doar pe observatii. Sistemele de evacuare in situatii de urgenta a oamenilor sunt un subiect care se cerceteaza mult. Imi este greu sa ma incred in tehnologie in asemena situatii. Si daca as face-o, atunci nu sunt convins ca sistemul nu m-ar sacrifica pentru binele multimii. Altfel spus, nu stiu cum este rezolvata problema de optimizare: local sau global? Mi se pare ciudat sa pot fi folosit (in cazul de optim global) de un sistem informatic pentru salvarea altor 100. Ca la sah.
Sistemul arhi-cunoscator nu este intotdeauna realizabil, de aceea exista cazuri cand centurile se organizezaza in retele ad-hoc ajutandu-se intre ele. Apare insa instinctul de turma al oamenilor care sunt panicati, iar centurile nu pot reusi sa ajute multe oi. Problema este intr-adevar grea, si o vad legata de cea a baloanelor rosii.
Pervasive computing este pentru mine un amestec intre mai multe domenii: informatica, psihologie, stiinte sociale etc. Azi, incercand sa ma documentez despre ceea ce credeam a fi un fel de alchimie, l-am descoperit pe Mark Weiser [2], iar apoi multe discutii interesante despre pervasive/ubiquitous computing. Mi-a ramas intiparit in minte citatul: The more you can do by intuition the smarter you are; the computer should extend your unconscious., adica pe romana Cu cat iti poti folosi mai mult intuitia cu atat esti mai inteligent; computerul ar trebui sa-ti extinda subconstientul.. Ceea ce inteleg eu din acest citat este ca LifeBelt-ul nu respecta ideea aceasta, el fiind un obiect dictatorial.
Referinte
1. Institut für Pervasive Computing http://www.pervasive.jku.at/
2. Mark Weiser wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Mark_Weiser
3. LifeBelt paper http://www.computer.org/portal/web/csdl/doi/10.1109/ISWC.2009.37
Acum, cred că mai este o problemă, și anume faptul ca intuiția nu e ceva pur instinctiv, ci ceva care e influențat și de cultură. Dacă cineva nu ar ști de lifebelt, nu-mi dau seama de ce ar merge în direcția vibrațiilor. Poate îi este teamă de vibrații.
Speculez, deoarece nu am citit lifebelt paper-ul… e 19$ lectura.
Dar sunt de acord cu ideea că cel mai bine e să faci ceva cât mai intuitiv posibil. Și are sens și în afaceri. E modelul de design UI Apple.
Misto articolul, desi incepe cu o parte care imi displace (si anume acel tip de fantezie la care mereu am probleme in a prinde exact sensul/starea/mood-ul din acel moment a celui/celei care a scris-o; dar ma rog, asta sunt eu).
Interesanta directia articolelor tale, sper sa o continui. Vezi tu, multe elemente din jur converg catre esente din rationamentul tau (planuiesc 1-2 articole pe temele astea). De exemplu, retele sociale: consider ca au aparut exact din dorinta (poate neconstientizata) de a folosi tehnologia pentru a descrie relatiile si interactiunile sociale, de a da semantica unui link intre profile (profile care la randul lor sunt doar o biata adunatura de texte cu ceva caracter personal, si ceva poze). Sigur, posibilitatile oferite de tehnologie sunt limitate, deocamdata (in afara de a friend-ui pe cineva si a ii pune un comment, nu prea poti sa faci altceva). Citind despre Ubiquitos Computing (http://en.wikipedia.org/wiki/Ubiquitous_computing), ma gandesc ca poate asta ar putea fi unul din elementele care sa suporte urmatorul nivel de descriere a relatiilor sociale folosind informatica.
Am de gand sa mai adun niste date, si sa le postez in urmatorul articol.
Dilema ta nu e noua, pentru a adauga stratul de care vorbesti e nevoie de o schimbare de paradigma fundamentala chiar si in modelul binar peste care e construita intreaga lume IT.
Pana una alta insa pasii care s-au facut in domeniu sunt din pacate marunti. In plus, abordarea de tip managementul serviciilor – cu care ma ocup eu, ucide aproape din fasa orice urma de filosofie sau spiritualitate pe care ar putea sa o aiba IT-ul. Clientii platesc numai serviciile IT masurabile, predictibile, palpabile, care le aduc valoare si pe care le pot folosi pentru a obtine rezultate concrete in businessul lor.
IT-ul s-a mutat in cativa ani din back-office, in system operations, front-office si a ajuns acum in front of front-office – si riscurile asociate IT-ului odata cu el. Amploarea pe care a luat-o si bugetele uriase care se executa in IT elimina posibilitatea spiritualizarii acestuia. Inteligenta e confundata cu functionalitatea – care prin natura ei nu e purtatoare de inteligenta. IT-ul a devenit deci smart, dar fara sa fie inteligent.
Ceea ce vreau eu sa spun e ca nu mi se pare fezabil ca – folosind abordarea curenta – sa adaugam vreodata inteligenta nativa IT-ului. Eu unul, daca as fi in locul tau, n-as investi prea mult timp si efort in studierea fenomenelor de granita de care vorbesti.
S-ar putea insa sa ma insel. Succes in continuare.
Ok… asta e dilema tuturor -> Cat de inteligent ar trebui facut un sistem si cum sa transfer din inteligenta mea(plecand de la premisa ca are semn pozitiv…) softului pe care il creez.
La momentul actual majoritatea programelor sunt de tipul actiune-efect (ma lovesti – ma doare), fac doar o transformare informatiei existente. Aici apare domeniul inteligentei artificiale – dar inteligentei artificiale ii lipseste cu desavarsire intuitia. Ce este intuitia… o sa incerc o definitie proprie – un conglomerat de abilitati care te fac sa recunosti o situatie favorabila fara a putea sa demonstrezi cu argumente logice ca aceea este cea mai buna continuare. De ce este buna intuitia? pentru ca are un raport esec-reusita acceptabil, iar timpul consumat tinde spre 0.
Care sunt acele abilitati care definesc intuitia… voi lua ca exemplu jucatorii de sah – experienta(been there, done that, mi-am luat-o urat in freza data trecuta), increderea in abilitatile proprii(tupeul…, nu mi-e clar mie, nu ii va fi clar nici lui, eu sunt cel mai bun), frica(e mai bun ca mine, nu e clar, nu o fac)…si mai exista subconstientul… in subconstient se alfa foarte multe informati pe care le folosim. Problema in IT este ca noi putem sa contruim doar “constientul” unui program… si din intuitie nu trebuie sa uitam hazardul(asta e… probabilistic ai 50% sanse sa-ti iasa cap si tot atatea sanse pentru pajura, daca iti iese esti cel mai tare, daca nu, esti doar un alt prost).
Intrebarea care se pune ar fi: Cum putem construi subconstientul unei masinarii ce functioneaza pe baza de electricitate? – cum o putem face sa ia decizii in situatii in care nu ii putem oferi un sistem de referinta? Chiar ne dorim sa avem asa ceva?