“Nu-i chiar aşa de negru dracul…”
Piratarea e furt, chiar dacă nu pare aşa la prima reformulare: “Ce mă, eu nu fur: uite că ăla încă mai are filmul. Eu nu l-am furat, l-am copiat. Dacă eu aveam filmul X, iar ăla nu mai avea filmul, se punea furt, dar vezi tu… nu e!“. Asta e o scuză care presupune că toate serviciile se fac de pomană (Doar produsele fizice fiind cele care merită bani). Şi cam asta e situaţia subînţeleasă pe la noi. Hardware-ul merită să investeşti 1000 de euro, că poţi pune mâna pe el. Dar un software nu. Sau nişte filme, muzică, etc.
Iar această idee e aberantă:
“Ce? Vrei să plătesc pentru service la PC? Dar nu era nimic stricat, doar sistemul a trebuit reinstalat. Da, ţi-a luat timp, dar nici măcar nu ai desfăcut carcasa.”
De ce e furt? Pentru că nu poate fi încadrat la viol. Serviciile se plătesc. Tot la servicii se încadrează şi cea mai veche meserie din lume. Tot un serviciu e şi transportul. Şi cafeaua adusă de o chelneriţă undeva în centrul oraşului. Cum ar fi să te plângi că nu ai bani de bilet, că e scump, că ai copii acasă, şi că dacă ar fi să plăteşti bilet, ai vrea să mergi cu un Mercedes cu aer condiţionat, nu cu jegurile de autobuze ale RAT-ului.
Păi, băi nenicule! Dacă nu ai bani să mergi cu autobuzul, sau nu-ţi place confortul oferit, mergi pe jos! Ce? Nu mai ajungi la fel de repede la lucru? Nasol. Probabil că dacă o să ajungi târziu la lucru de câteva ori, vei fi concediat, lucru care ar modifica poziţia ta în cercul de prieteni şi în societate în general. Deci poate ar fi cazul să plăteşti pentru un serviciu de transport ca să nu-ţi pierzi statutul social, că ieşi mai ieftin.
Scuză de Mircea Badea: Ce poate să facă Ghiţă din comuna X de lângă Bacău dacă vrea să se uite la un film? El nu are un cinema lângă el, unde să se uite atunci? Răspuns: Pentru a acţiona legal, Ghiţă aşteaptă eliberarea pe DVD a filmului, pe care îl poate comanda pe urmă, sau aşteaptă rularea lui la televizor.
La fel şi cu filmele şi alte servicii virtuale. Le downloadezi de pe net că nu ai bani şi altfel nu ai avea şi tu acces la ceva divertisment? Ghinion. Pentru unii divertisment înseamnă să conducă un Porsche, dar nu-şi permit decât o Dacie. De ce să ai tu acces la divertisment pe care nu ţi-l permiţi, dar ei să nu aibă? Doar pentru ca nu poţi da copy-paste la o maşină?
Acum, să nu credeţi că spun că victimele sunt doar producătorii de software, studiourile de filme şi casele de discuri, nişte biete corporaţii cărora le plâng de milă. Victimele sunt colaterale. Şi nu există ca în filmele clasice, băieţii buni şi băieţii răi: unii drepţi, morali şi cu idealuri nobile, iar ceilalţi exact opusul lor.
Cazul 1
Să presupunem că Ionică, alături de alţi 8 vecini din blocul său de 20 de apartamente foloseşte Windows piratat. Şi să presupunem (prin absurd) că s-ar da o lege care ar urmări eliminarea piratării, prin controale (legale), percheziţii la locuinţe, etc. Şi s-ar da un răgaz de 3 luni piraţilor ca să devină oameni cu acte în regulă.
Dacă nu ar mai pirata, ce s-ar întâmpla? Păi Ionică, deşi a invocat mult timp că nu-şi permite o licenţă de Windows, descoperă că totuşi o să dea bani pentru licenţă că nu ştie altceva decât Windows. Nu e un om predispus la a încerca ceva nou. De când a auzit prima oară de ele, calculatoarele trebuie să aibă Pentrium şi Uindos pe ele ca să meargă. Alţi vecini mai tineri de-ai lui Ionică, nu vor sau poate chiar nu-şi permit să cumpere o licenţă de Windows. Aşa că mulţi îşi instalează o variantă gratuită de Linux. Ba chiar Gicu de la 4 a zis că o să-şi ia un Mec. Ca să vezi: Ca efect al eliminării pirateriei Windows-ului, începe să o ducă mai bine Linuxul… Unde dai şi unde crapă!
Cazul 2
Aceeaşi lege extrem de improbabilă. După un an.
Emilică e băiat de liceu. Obişnuia să downloadeze cele mai recente filme, dar acum, provenind dintr-o familie săracă, nu mai poate să le vadă decât la TV, sau când merge la nişte prieteni care au închiriat un DVD. În aceeaşi situaţie cu el sunt mulţi alţi colegi de-ai săi. Niciunul nu a murit după apocalipsa piratării (mă rog, mai puţin Ştefan, dar a fost un accident de maşină). În general, viaţa merge mai departe. Cinematografele au ceva mai mulţi spectatori, posturile TV de asemenea. Cei mai mulți s-au mutat pe Youtube, unde mai și contribuie din când în când. Chiar s-a înregistrat o creştere a vânzărilor de cărţi din librării (deşi cu numai 0.8%). Unde dai şi unde crapă.
Cazul 3
Aceeaşi lege extrem de improbabilă. După 4 ani.
Narcisa e graficiană la o firmă de advertising deschisă proaspăt, dar care a obţinut destule contracte datorită preţurilor mici pe care le practică. Unele firme concurente folosesc încă Photoshop, dar firma unde lucrează Narcisa foloseşte Gimp, un produs open-source, deoarece a observat că sunt mulţi studenţi auto-şcoliţi care lucrează foarte bine în Gimp. În plus, de când a crescut numărul de utilizatori, parcă şi programul în sine a căpătat mai multe feature-uri. Narcisa ascultă muzică în timp ce desenează: o ajută să fie mai creativă. Nu mai e ca acum 4 ani o listă cu 30 de mii de piese, însumând câteva sute de GB pe hard-disk. Acum e în funcţie de starea ei de spirit, fie un radio local pentru piese mai noi, fie un post de internet-radio pentru piesele anilor 90 care îi plac aşa de mult pentru un motiv neînţeles de nimeni. Unde dai legea şi unde se produc schimbările de comportament.
Da, aceste situaţii sunt nişte basme. Asemenea basmelor, nu vor deveni realitate, deoarece nu va fi dată prea curând vreo lege în această direcţie, iar o asemenea lege nu prea se încadrează cu prezumţia democrată de nevinovăţie.
Da, se piratează, pentru că e comod, pentru că e ieftin… pentru că se poate. Dar asta nu înseamnă că e corect. Sigur, putem să ne batem cu pumnul în piept că facem una sau alta din principii morale sau politice: “Ştii, eu nu o să dau bani Microsoftului că e un gigant şi are monopol”. “Eu nu cumpăr noul CD al lui Britney, ca oricum nu ajung la ea banii, ci la casa de discuri”. “Nu cumpăr jocurile, că joc vreo 10 pe lună. Costă mult, şi, patriot fiind, nu vreau să scot atâţia bani din ţară.”. Dar adevărul este că suntem oameni, iar astea sunt doar scuze ca să ne simţim mai bine. Fiindcă vrem să ne simţim bine despre noi. Noi suntem mereu asupriţi şi avem o viaţă grea, dar suntem oameni drepţi şi cinstiţi. “Ştii, eu sunt un hoţ” nu prea se potriveşte cu restul tabloului. Iar faptul că victimele sunt în cel mai des caz colaterale, nu directe, face ca lucrul să fie mai uşor de acceptat. Din nou, nu înseamnă ca e corect.
Dorin Lazăr mi-a recomandat filmul “Good Copy Bad Copy“, un bun documentar pe tema copyright-ului, din 2007. Dar acolo se prezintă alt aspect și anume cel al incorporării unor lucrări existente în lucrări noi. E copyright-ul creativ. Pe tema asta se poate dezbate mult pro şi contra.
Copyright-ul e abuzat de către marile corporații. Nu-ți plac? Păi ce ar fi să boicotezi produsele lor (aka legal)? Sprijină ideea de copyleft, în loc de “copyright”. Cumpără piese direct de la artiști, folosind Magnatune, sau alte site-uri similare. Soluții există. Trebuie doar voință.
P.S. nu uitaţi că e o infracţiune. Dacă chiar folosiţi produse piratate, păstraţi asta pentru voi, nu vă puneţi să faceţi prostia să recunoaşteţi asta pe net. La fel cum nu aţi recunoaşte în scris, pe o declaraţie semnată la poliţie: “Da, am furat o maşină”, sau “Eu am îngropat-o pe Elodia”.
Am văzut însă şi cazuri la case mai mari… bloguri mai mari. Acum vreo 1-2 ani, Jeff Atwood, autorul www.codinghorror.com a făcut prostia să recunoască că a downloadat un serial de pe un site de torrenţi. Postul a stat doar vreo ora vizibil publicului. Comentariile îi spuneau ca ar fi bine să şteargă postul, precum şi cât de tembel poate fi să recunoască asta public. Nu a mai revenit vreodată cu detalii de genul ăsta 
. Deci nu ştiu de posibile repercusiuni.
Gusty out.
Listă de linkuri:
http://www.goodcopybadcopy.net/ – un documentar pe tema copyright-ului.
http://magnatune.com/ – site unde piesele se licentiază altfel
http://www.gameproducer.net/2008/08/29/piracy-is-not-theft-fun-picture/ scuza clasică
De acord cu tine. Orice fel de piraterie se cheama furt. Ca e produs soft, ca e ceva pe care nu poti pune mana sau e ceva intelectual (muzica, o idee, o cugetare pe care ti-o atribui) se cheama furt.
Ce bine ca am gasit o situatie complet alba sau neagra
Dar daca in tot mixul asta adaugam politicile necinstite ale companiilor producatoare de soft/games/muzica etc (ma refer aici la politici de genul verificare stricta de accounts, cerinte de a fi in permanenta online (vezi Ubisoft) si altele), oare tot lobby-ul asta pentru consumatori de a fi 100% corecti… mai tine?
E drept ca asta suna a “daca ei fura, de ce sa nu furam si noi”, lucru pentru care eu sunt 100% impotriva. Deci sa zicem ca nu tine. Sa zicem prin urmare ca, sub nicio forma, nu putem gasi o scuza pentru furt.
Dar daca luam cazul studentului sarac, care are nevoie de soft-uri pentru a studia, pentru a invata. El isi da toata silinta, dar nu o sa poata sa scoata din buzunar 200 euro pentru OS, si alti 100 euro pentru soft-ul respectiv. Sigur, o sa imi ziceti ca exista soft open source, exista Linux si mai exista programele academice de soft-uri (cum sunt cele de la Transilvania).
Dar daca acele programe academice nu ar exista, si studentul nostru ar avea nevoie de ACEL soft, nu de ceva open source? Si daca stim ca dupa 10 ani va ajunge intr-o situatie foarte buna, si isi va cumpa licentele pentru acele soft-uri. In acest caz, am gasit o scuza pentru furtul din facultate?
(off topic) Tare poza de la articol. Tu ai facut-o, asa-i? Se potriveste, cred, mai bine decat oricare alta gasita pe net
.
(off topic) Da, eu am făcut-o.
Ceea ce zici tu Bogdan este perfect plauzibil. Da, se poate ca studentul sărac să își cumpere mai încolo produsul, când își va permite. Este situația cea mai vehiculată și care face ca și unii producători să fie mai toleranți:
Userul X folosește produsul nostru, piratat. Dar e mai bine decât să folosească produsul concurenței. Pentru că se va obișnui. Și poate că la un moment dat X va trece dintr-un motiv sau altul la folosirea legală a produsului. Sau faptul că are experiență în folosirea produsului va determina firma la care lucrează să-i achiziționeze produsul, deoarece produsul îl face mai productiv, iar firmele sunt mai puțin înclinate la piraterie.
Producătorul acceptă pur și simplu un potențial profit peste câțiva ani, decât un profit zero. Poate există un produs concurent “alfa”, însă care nu e la fel de bun, dar e distribuit cu adware. Fiecare user în plus la adware înseamnă mai mulți bani obținuți din publicitate. Ce rezultă în bani investiți în următoarea versiune a produsului, care poate va fi mai faină decât a concurenței. Pirateria afectează însă funcționarea corectă a pieței. În plus, userul X se va obișnui să folosească software piratat, să găsească un crack pentru fiecare nouă versiune. De ce și-ar schimba obiceiurile doar pentru că va avea bani?
O justificare care să țină nu prea există. În primul rând, nu ar trebui să aibă nevoie de ACEL soft. Teme la facultate? E de datoria profesorilor facultății să dea teme ce se pot rezolva cu mijloace disponibile tuturor studenților (alternativ să li se pună la dispoziție).
Dar cred că nu m-am exprimat bine în articol. Ce mă deranjează e că se apără ideea de “nu e furt”, “property is theft”.
Apropo, într-o lume ideală, politicile neplăcute ale firmelor (vezi Ubisoft și altele) nu ar mai avea rost. E doar o reacție la problema piratării.
In tineretea mea am piratat software si imi aduc aminte cu drag cum am invatat 3d (Bryce, Poser, 3d studio), cum am programat Flash, am desenat in Corel, am folosit Visual Studio etc. Visam sa ajung cracker, iar in naivitatea mea am scris un email unui grup. Neseriosii nici dupa 10 ani nu mi-au raspuns.
Ma bateam pe cd-uri CHIP care aducea demo-uri, iar pentru ceea ce imi placea cautam crack pe astalavista si alte site-uri aducatoare de tot felul de virusi. Apoi muzica, cand pe harddiskul meu de 640 mai era spatiu pentru 10 mp3-uri pe care nu le dadeam jos de pe net, pentru ca netul mergea incet si oricum file sharingul era la inceput.
Piratarea a fost la minte intr-o perioada romantica. M-a ajutat pentru ca am invatat multe lucruri, si mi-am dezvoltat aptitudini. Da, am furat. Din cand in cand mai fur. Pana la urma sunt un hot, dupa definitia ta (si dupa a mea).
Stiind insa ca politia poate fi pe urmele mele prin Germania, am lasat lucrurile mult mai moale in ceea ce priveste filmele si muzica. Si stii ce s-a intamplat? Nu mai imi plac filmele tipic hollywoodiene si muzica de radio. Folosind last.fm si altele asemenea am ascultat chestii pe care niciodata nu le-as fi ascultat. Unde pui ca citesc mult mai des.
In privinta programelor mi s-au schimbat obiceiurile. Nu mai folosesc decat browser, ms office (nu piratat inca, dar nu as folosi in mod serios open office nici mort) si Linux. Nu ma simt constrans deloc in alegerile mele, pentru ca ele reprezinta practic o specializare.
Deci mp3 si divx nu mai dau jos, programe nu mai prea crack-uiesc. Din haiduc am ajuns un biet utilizator. Dar am si bani, si teoretic imi permit unele lucruri. Din cand in cand un furt mic imi tine adrenalina in priza, asa ca mai plec cu cate un pix, caiet, mar etc.
Ce sa ii fac? Industria copyright-ului e happy ca Paler nu mai ia mp3-uri si softuri, cei cu livezi injura.
Recunosc din experienta mea ca industria s-a reorientat din cauza pirateriei, astfel incat azi nu mai sunt nevoit sa piratez. Piratarea a bubuit odata cu internetul, dar cu ajutorul internetului ea este eliminata incet.
Deturnarea unui obiect de la scopul lui este piratare? A se vedea exemplul cu PS3-ul care este pentru jocuri, dar lumea a reusit recent sa ajunga la hardware, iar acum teoretic vor aparea mai intens si alte utilizari (calcule). Si nu ma refer la rularea de jocuri piratate.
Per total nu cred in filozofia din spatele piratebay. E furt ce fac aia acolo. De ar fi sinceri lucrurile ar evolua mai repede spre micsorarea preturilor. Stii cum e cu piratebay, dupa parerea mea? Ei sunt precum un agent imobiliar care construieste intre magazinul de seringi si coltul unde se vinde heroina. Casele le inchiriaza doar dependentilor de heroina, iar afirma sus si tare ca planuise o florarie acolo, dar numa drogatii au vrut sa inchirieze.
Palerica, deci de-aia nu mai erau mere in gradina de langa bloc…
Situatia de pe vremea dial-up-ului e intr-adevar destul de diferita fata de cea de azi.
Oricum, interesanta comparatie cu floraria
Orice metoda de evitare ilegala a efectuarii unei plati reprezinta furt. Totusi in orice bine e un pic de rau si in orice rau e un pic de bine.
Desi obtinerea ilegala de mp3-uri este daunatoare pentru casa de productii totusi pentru formatia respectiva poate avea aspecte pozitive. Prin download de mp3-uri lumea asculta muzica respectivei formatii si astfel se realizeaza reclama gratuita. Astfel apar fani care achizitioneaza discuri originale, materiale promotionale, merg la concerte, etc. Daca eu as avea o formatie as pune link-urile de download pe site-ul oficial (eventual cu mesaje de genul “you are listening to … by …” in timpul melodiei). Prin achizitionarea albumelor as oferi anumite bonusuri : semnaturi, trivia stuff, collectibles, postere, etc.
Mi se pare ok sa ceri bani pentru produsele tale dar si mai ok mi se pare sa oferi variante Express care sa contina doar optiunile standard. Daca doresti all the juicy stuff, sari cu banul !
In concluzie, eu sunt de parere ca pirateria ar fi eliminata daca ar fi incurajata (???)
. Adica sa o reduci la un nivel mult inferior prin construirea unui habitat favorabil ei acolo. Permiti omului sa aleaga intre gratis dar slabut (la nivel de feature-uri, putere, etc) si cu bani dar puternic. Nu vor exista pierderi pentru prima varianta deoarece iti faci publicitate (chestie deosebit de scumpa in zilele noastre).
PS: deja exista unele solutii in zilele noastre care folosesc aceasta ideologie : Grooveshark, MS Visual Studio, Nero, Runescape, Avira, etc.
PS2: nice article