despre cum era sa ma inec cu intentii bune

Mahmur de la ultima petrecere a facultatii ma indreptam spre casa. Casa era departe, mai ales noaptea distanta se distanta mai mult. Inmultind kilometrii cu un coeficient de serpuire al pasilor, apoi cu alt coeficient de periculozitate reprezentat de apropierea Inn-ului, distanta chiar era infiorator de mare.

Doi bavarezi beti de-a dreptul ingreunau situatia. Trebuia sa trec de ei. Ii ocolesc, sprijin piciorul drept in bordura malului, imi fac vant in stanga pentru a nu cadea in apa, ma indrept spre zidul din stanga. Un jogger cu un far in frunte ma sperie groaznic venindu-mi din fata, il ocololesc si pe el. Aproape reusesc: piciorul stang il sprijin, ma balansez in dreapta. Simt gol, ud, apa. Dau sa inot treaz fiind de la racoarea apei.

De pe mal imi arunca cineva un colac de salvare. Modelul nou care contine motorase care vibreaza. In Bavaria colacii astia sunt speciali pentru cei care s-au cinstit cu un Weizen in plus. Colacul vibreaza si iti indica directia in care ai de inotat pentru a supravietui. Este colacul LifeBelt. Intamplarea a facut ca joggerul, incercand sa ma salveze, incepuse sa imi tina companie in apa. Farul lui lumina disperat malul; nu mai avea colac modern sa fie salvat.

Piraterie – dat cu părerea

“Nu-i chiar aşa de negru dracul…”

Piratarea e furt, chiar dacă nu pare aşa la prima reformulare: “Ce mă, eu nu fur: uite că ăla încă mai are filmul. Eu nu l-am furat, l-am copiat. Dacă eu aveam filmul X, iar ăla nu mai avea filmul, se punea furt, dar vezi tu… nu e!“. Asta e o scuză care presupune că toate serviciile se fac de pomană (Doar produsele fizice fiind cele care merită bani). Şi cam asta e situaţia subînţeleasă pe la noi. Hardware-ul merită să investeşti 1000 de euro, că poţi pune mâna pe el. Dar un software nu. Sau nişte filme, muzică, etc.
Iar această idee e aberantă:
“Ce? Vrei să plătesc pentru service la PC? Dar nu era nimic stricat, doar sistemul a trebuit reinstalat. Da, ţi-a luat timp, dar nici măcar nu ai desfăcut carcasa.”

10 baloane rosii in espresso

Incepusem seara bine. Cumparasem niste cadouri. Umblasem de colo colo, sarind din scara rulanta in etaj si inapoi. Terminasem de planuit momentul inmanarii cadourilor. Trei pungute. Una mica, una mai mare, si a treia era cea mai mica. Punga in punga in punga. Recursivitate neimplinita complet. Apoi a urmat drumul. Putin frig, inainte sa urc cu liftul am dat pretul jos de pe piesele de cadoului, am reconstruit recursivitatea pungilor. Am oferit cadoul, am mancat din ciocolata proaspat cumparata si apoi am iesit amandoi in oras.

In ziua aceea citisem despre darpa red balloon challenge. Bineinteles ca dupa ce chelnerul ne-a adus comanda clasica, ea cola, eu bere, discutia a inceput. Te mai intereseaza universitatea? Ai mai vrea sa ajungi sa predai? Am raspuns cu da, apoi am inceput un monolog. Un fel de crez influentat de jumatatea de ora trecuta, de jumatatea de bere consumata si de cola ei pe terminate. Mi-am explicat dorinta de a studia teoria algoritmilor, iar apoi de a putea sa aplic ceva in vastul domeniu intitulat “inteligenta artificiala”. Red balloon challenge mi-a trecut prin cap.

Scythe Kama Stay + Antec Solo = NOT Love

Acesta e un articol republicat, originalul găsindu-se aici.

Am cumpărat un “Scythe Kama Stay” pentru a ajuta la răcirea plăcii video din sistem, şi anume un Radeon 3870 de la PowerColor. Placa video stătea între 85 °C şi 90 °C în timp ce era încărcată de Folding@home. Şi deşi ar trebui să reziste la temperaturi de până la 100 °C fără probleme, nu mi s-a părut o idee prea bună să o ţin într-una la această temperatură. Deci mi-am luat un Kama Stay pentru 15 EUR. Credeam ca e un chilipir.

Scythe Kama Stay

PSP fun

De Craciun mi-am cumparat un frumos PlayStation Portable, versiunea Piano Black. A costat 720 ron, la care se mai adauga un joc de vreo 70 ron (consola in sine venind fara nimic in pachet), un memory card (Memory Stick Pro Duo) de 4GB la 80 ron (iarasi consola in sine nu a venit cu vreun card), husa de protectie 30 ron (acum urmeaza ceva gen “playing with friends – priceless” ). In total 900 ron.

Nu stiu exact de ce mi-am cumparat-o (nu ca as regreta alegerea). Probabil duceam dorul brick game-urilor (cred ca am avut vreo 4), a ceva cu care sa ma joc fara sa instalez 10GB si sa necesite tastatura si mouse, ceva care sa fie Instant On, sa ofere distractie si jocuri simple. Mi-era dor de arcade-uri, de distrus cutii si adunat morcovi, de chestii simple care sa ma relaxeze si sa ma amuze.