Ubuntu 9.10 review

Ubuntu 9.10 a apărut de ceva vreme. Am zis să-i dau o încercare şi eu. Pachetul care foloseşte Wubi a fost pus la punct destul de repede, deci am putut sa-l instalez fără bătăi de cap, fără repartiţionari. 10 GB alocaţi din Windows credeam ca vor fi suficienţi. Acum mi se par puţin.

Primele impresii:
După ce am trecut de socul adaptării (într-un fel am organizarea sub Windows, şi în alt fel sub Linux) am început sa explorez “repository”-ul de aplicaţii. E destul de bogat. Cu “Ubuntu Software Center”, nici nu am mai avut nevoie de linia de comandă (apt-get) pentru instalări; şi am ajuns destul de repede să am probleme de spaţiu. La început mi se părea ciudat pentru o aplicaţie să se instaleze automat fără să îi zic eu unde, dar acum mi se pare o soluţie foarte elegantă. Şi să continuu cu concluzia: Ubuntu 9.10 – 64bit e un sistem de operare de clasă. Dar nu cred ca voi rămâne pe el. Nu e mai bun, nici mai rău decât XP, e doar altfel.

Mai bun? Aici e punctul unde oamenii se împiedică şi-şi trag (singuri) şuturi în gură, degenerând în “flame wars”. “Bun”, “mai bun”, “cel mai bun” sunt atribute ale unui obiect relative la vorbitor (la cunoştinţele şi aşteptările sale). Un sistem de operare “bun” pentru cineva o sa însemne stabil, pentru altcineva o să însemne securizat, iar pentru altcineva o sa însemne poate cât mai viu colorat şi plin de “bling-bling”. Un sistem de operare cu adevărat mai bun ar fi unul care sa învingă la toate criteriile (nu numai cele menţionate aici), ori aşa ceva… e aproape imposibil. Să oferi lucruri în plus cu consum mai mic de resurse, stabil şi cu suport pentru orice dispozitiv, sau “eye candy” şi productivitate simultan, sunt lucruri care se bat cap în cap.

Să facem un inventar al Ubuntu 9.10.

Drivere: în mare au mers ok, dar am dat de probleme. Toate componentele de bază au fost recunoscute, doar lucrurile extra nefuncţionând perfect. Problemele sunt cauzate de suportul producătorilor de hardware, care e destul de scăzut. Placa video pe care o posed (un ATI Radeon 3870) are un driver care a fost instalat frumos după o scurtă notificare din partea sistemului de operare. A mers aşa-şi-aşa. O problemă e că e castrat pe lângă varianta de Windows, neavând acces la toate opţiunile. A 2-a e ca cei care au făcut installer-ul nu au pus “path”-urile bine pentru toate executabilele.
Logitech nu prea se înţelege cu Linux se pare. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e ca şi cum mouse-ul G5 sau tastatura G11 nu ar merge, dar funcţionează la fel de bine ca orice no-name. Butoanele suplimentare rămân nefolosite. Software-ul care se găseşte sub Windows… acolo rămâne. Se pot activa butoanele cu ceva efort, dar fără software-ul oficial, nu e aceeaşi experienţă.
Şi mai e o mică problemă pe care sper să o rezolv şi anume driver-ele plăcii de sunet. Acestea produc un “poc” enervant când începe difuzarea unui sunet. Ca şi cum ar începe pe volum maxim pentru o milisecundă. Iritant.

Software Center in centru, Avant Window Navigator in partea de jos

Aplicaţii: exista echivalente “open-source” pentru cam toate aplicaţiile comerciale, iar cele mai multe sunt multi-platformă. Iar o mare parte din timp o petrecem online, deci sistemul de operare devine mai puţin important. Dar sunt o serie de aplicaţii pentru Windows pe care nu le-am găsit reproduse la nivelul la care ma aşteptam.

• Music Player: am incercat Amarok, Songbird; dar nu se ridica la etalonul pe care îl am în materie de music player: Winamp. XMMS încearcă, se apropie, dar mai are de munca.

• Video Player: VLC e un player matur. Playerul default Ubuntu mi s-a părut slăbuţ.

• File Manager: Gnome Commander e ok. Mi se pare ceva mai slab decat FreeCommander, însă. Si mult sub Total Commander, pentru cei care sunt dispuşi sa plătească pentru software.

• Antivirus/Firewall: Din fericire nu prea e nevoie. Acesta e un atu al universului Linux: când ai un market share de 4-5%, utilizatori în general versaţi in folosirea PC-ului (in sensul ca poseda noţiuni de securitate), precum si un model de execuţie bazat pe neîncredere, e puţin rentabil sa devii ţintă a malware-ului. Adevăratul test de securitate pentru Linux va veni când cota sa de piaţă va fi de ~20% si va avea mulţi utilizatori fără background tehnic.

• Open Office ar trebui să fie suficient pentru orice home user, fie el de Windows sau Linux.

• WINE pare să-şi facă treaba bine pentru emularea aplicaţiilor de Windows. Păcat că nu merg rulate şi jocurile deja instalate sub Windows (în sistem pe partiţii NTFS).

• Jocurile par sa meargă aşa-şi-aşa. Am incercat Heroes of Newerth de exemplu, care are si installer pentru Linux. Performanta e mai mica sub Linux decât sub XP, iar efectele activate sunt mai putine. Am incercat si clasicul Starcraft folosind WINE, dar mouse-ul se mişcă întrerupt in el. Nexuiz, un shooter open-source, care se poate instala şi din Software Center are de asemenea probleme, legate de performanţă de data aceasta. După vreo 3 sesiuni de joc, framerate-ul scade de la 200 la 20 fps.

• dar Linux, ca platformă cu o cotă de piaţă mica, va suferi mult timp de probleme de prioritate. Software-ul va fi dezvoltat (în general) în principal pentru platforme Windows pentru un motiv cât se poate de simplu: are o cotă de piaţă de 90%. (octombrie 2009). De exemplu Folding@home are clienţi pentru Linux, dar nu are decât clienţi simpli. Variantele “high-performance” bazate pe plăci grafice nu sunt încă disponibile.

• Firefox merge ok, se comporta puţin diferit. Instalarea pluginului de Flash s-ar putea să dea bătăi de cap.  O rezolvare ar fi aici.

Software Center, FontForge, Comics Applet

Interfaţa: Gnome e plăcut. Adăugând nişte teme precum Wildshine si Avant Window Navigator, căpăta şi acel “eyecandy” dorit de mulţi. Am incercat sa reproduc si sub Windows acelaşi lucru folosind RocketDock. E ok pentru acasă, dar folosirea lui la locul de lucru a dus la scăderea productivităţii. Am revenit între timp la taskbar-ul cu 2 nivele.

Heroes of Newerth instalat, Gnome Commander in fundal

Lucruri pe care nu le-am testat încă:
- Programare: Pentru C++ am folosit de mult timp Visual C++ de la Microsoft, în una din iteraţiile sale de-a lungul timpului. Versiunea “Express” de 2010 e deja în beta. Nu ştiu încă cu ce as putea sa-l înlocuiesc sub Linux. Iar cu WINE nu m-am încumetat sa-l încerc din limita de spaţiu disponibil pe disc.

Dual boot: neplăcut. Împărţirea timpului între Windows şi Linux e neplăcută. Ideea de a da restart la sistem pentru a folosi o aplicaţie care e în celălalt sistem de operare pare cam înapoiata pentru anul 2009. În plus, apar tot felul de efecte secundare, precum desincronizarea ceasului. Ubuntu pare să folosească ceasul de Bios direct pentru fusul selectat, Windows pare să folosească ceasul din bios pentru GMT. Intru în Linux, pe urma în Windows, rezultatul fiind că în Windows am acum ceasul cu 1-2 ore dat înainte. Pentru cazul în care se foloseşte o legătură PPPoE fără vreun router conectat, alte probleme vor apărea, legate de placa de reţea şi conectivitate.

Bun, ce mai rămâne de spus? Doar că, in ciuda problemelor, e de-a dreptul impresionant pentru o colecţie de software distribuită gratuit.

Gusty out.

Linkuri:
Ubuntu Wubi: http://www.ubuntu.com/getubuntu/download-wubi
Statistici de utilizare: http://www.w3schools.com/browsers/browsers_os.asp
Nişte teme plăcute: http://www.bisigi-project.org/?p=62
Flash în Ubuntu: http://augustin-preda.blogspot.com/2009/10/flash-in-64-bit-linux.html