7zip automatizat

7zip e un arhivator grozav.

E open-source, relativ mic, suportă nişte rate de compresie foarte bune şi poate fi folosit şi din linie de comandă pentru automatizarea anumitor sarcini.

Fiind open-source, a început să fie folosit pe scară larga pentru comprimarea diferitor proiecte distribuite gratuit. Şi eu am preluat ideea, oferind opţiunea unei arhive 7zip spre download, pe lângă cea a unui installer. Proiectul meu are o structură de fişiere destul de întortocheată pe disc.

Open source + LGPL = love

OGRE, un motor grafic care e tot mai des folosit în proiecte comerciale.

Un exemplu destul de recent este Torchlight, un joc ce “fură” multe elemente din seria Diablo. Pun fură între ghilimele, deoarece (din fericire) nu e uşor să pui patent pe elemente de joc, iar copierea de idei e un lucru ce filtrează aspectele reuşite ale unui joc şi rezultă în jocuri ulterioare mai bune. Click pe imaginea de mai jos pentru a vedea filmul.

Torchlight

Un model economic diferit

Ozcdkeys e un site de oferă cd-key-uri. Momentan doar de jocuri. Primul comentariu pe care l-am citit pe site, acela venind de la cineva care spune că ar fi din România, ne spune ca treaba e pe bune.

Care treabă? Păi modelul de achiziţie e următorul:
Tu cumperi codul de licenţă de la ei. Dar nu ai jocul (sau produsul software) în sine pe un mediu fizic. Jocul îl downloadezi din altă parte: torenţi cel mai probabil. În modul ăsta se pot descărca şi legal date de pe torenţi. Şi per total ieşi mai ieftin decât dacă luai de la început cd-ul din magazin.

Visul unui soft perfect

Mă gândeam zilele trecute ce puncte ar trebui să acoperi pentru a face un soft perfect. Aici, prin perfect, mă refer nu numai la îndeplinirea exactă şi completă a funcţiilor pentru care acel soft a fost conceput, nici la oferirea către utilizator a unei interfeţe intuitive, uşor de folosit, complet ergonomică, şi aşa mai departe. Mă refer în schimb la abilitatea soft-ului de a face faţă cu brio în orice condiţii ar fi rulat. Mă refer la abilitatea lui de a îşi adapta interfaţa la absolut orice necesităţi sau condiţii ciudate ar avea utilizatorii săi.

Prin urmare m-am decis să incerc să identific măcar o parte din cazurile în care soft-urile sunt puse în dificultate. Plec evident de la premiza că părţile care sunt în general adresate în proporţie cât mai mare de dezvoltatori (funcţiile soft-ului, utilizarea memoriei, interfaţa grafică, etc) sunt acoperite 100%. Prin urmare avem un program care nu are bug-uri, nu crapă sau se blochează, nu consumă toată memoria de pe maşina gazdă, nu are funcţii lipsă. Cu alte cuvinte, merge perfect.