De fapt planificasem altceva

De fapt planificasem altceva, despre cartile pe care eu le-as fi considerat esentiale pe domeniul nostru, mai ales in perioada facultatii; am avut (eu, Alex, altii) o noaptea furtunoasa, insa, si trebuie sa-mi repun ideile in ordine (ar fi trebuit sa le notez). Asa ca cea mai comoda solutie este sa generalizez, sa amintesc un pic si despre carti, dar sa raman in perioada studiului.

Incep cu altceva, insa: eu is Alex suntem in Germania, Dan este in Dublin, statusul actual al lui Gusty este ‘Wilhelmsdorf’, iar blog-ul se cheama ‘Cultivat In Romania’.

Agile romanesc

Hello again. Azi vroiam sa discut putin, defapt sa ma plang, de agile si cum il aplica uni de la noi. Ca background, sa luam o companie de software, care sa zicem ca are vreo 500 angajati. Dupa modelul romanesc asta inseamna ca la putere deja sunt oamenii cu multe relatii si multa familie. Deci sotul, sotia, copilul si purcelul sunt toti angajati in firma si fac tot fel de “job”-uri. Dupa ce se termina membrii familiei, tre sa dai de mancare si rudelor si prietenilor. Normal ca si ei o sa aiba loc in firma. Cum.. nu stie sa faca nimic ? Lasa… Il pun ca un team leader sau mic sef pe acolo sa conduca si el ceva oameni .

Spamul coardelor sensibile

Doresc, cu ocazia invitatiei lui Dan de a scrie pe cultivatinro pentru ziua de vineri, sa ating un subiect ciudat si probabil ignorat de multi. Spam-ul sentimental.

Ziua de lucru incepe normal: deschizi calculatorul, deschizi Outlook/Thunderbird/Gmail/Ymail, citesti cele N mail-uri, stergi sau marchezi ca spam cele M mailuri cu ceasuri, Viagra, auto insurance, amenintari cu moartea, castiguri la loteriile din UK, transferuri in care tu castigi sigur milioane de lire sterline, etc dupa care te apuci de lucru.

Totusi in noianul asta de mailuri nedorite, se evidentiaza o categorie, e drept putin numeroasa, de mailuri menite sa atinga corzile sensibile (a se citi sa faca secretarele sa lacrimeze). Sunt acele mailuri ce contin ingerasi, peisaje, poduri, masini traznet, copilasi care au nevoie de o donatie si s-au asociat cu AOL/Yahoo/Google/MSN/etc. Aceste mailuri TREBUIE trimise la 2500 de prieteni, altfel o catastrofa se va intampla in urmatoarele 5 minute.

programarea punk

Cred ca mi-am ales putin gresit termenul, dar partea de revolta care ma incearca cand trebuie sa ma apuc de programat ceva ma face sa beau cafea, sa ma uit pe geam, sa ma gandesc ce bine era daca nu as fi avut de lucru, cati nervi o sa imi fac. Detin o latura colerica, recunosc, dar pe de alta parte trebuie sa spun sincer ca in anii cat am programat pana acum nu am reusit sa fiu impacat cu asteptarile pe care trebuia sa le indeplinesc atunci cand programam. Ma refer la genul de aplicatii care trebuia sa le implementez, felul de a le implementa, si modul de multe ori impus de a gandi. Chiar atunci cand ma apucam sa programez ceva, de multe ori un sentiment de autocenzura ma facea sa ma gandesc daca lumea, atunci cand imi va citi codul, va fi multumita. Si atunci incercam sa aplic un stil pretios de a programa, elegant si putin cufundat intr-un dandy-ism tipic tagmei din care faceam parte.

Carti. Carti bune

Stateam odata sa ma intreb care ar fi cartile pe care as vrea sa le citesc (optimist: sa le si inteleg). Constat din blogul lui DM ca exista si alte carti decat cele de informatica. Nu cred, asta e erezie pura… o fi din cauza ca la noi nu exista amazon . Sau din cauza ca nu am mai dat demult pe la o biblioteca, alta decat cea a Universitatii. <gluma>Da, sigur numai biblioteca Universitatii e de vina</gluma>. Ma simt iluminat, acum, ca am stabilit asta.

Asa ca m-am gandit sa fac o lista de carti pe care mi-as dori sa le citesc o data. Pe multe le-am citit partial, altora – doar cuprinsul. Sunt carti promitatoare, cu potential, carti pe care daca cineva le citeste, are sanse sa isi schimbe un pic “cablarea” ideilor. Din motive de finitudine a internetului, o sa scriu doar “top 5″. Sa incepem:

1. Code complete. Meseriasa carte. Una din putinele pe care le am si hard-copy. Am parcurs de acolo partea de SQL Injection. Daramator modul in care Steve McConnell explica ce si cum. Iti spune despre cum sa scrii if-uri, recursie, cod autodocumentat, refactoring… o gramada de lucruri utile.

Pasi timizi in open-source

Din vremuri de demult…
Inca de la primul contact cu un joc pc, am ramas fermecat de universurile virtuale in care intram pentru perioada cat stateam in fata monitorului. Universurile inchipuite de altii au devenit tot mai detaliate, mai complexe, mai frumoase si in liceu cand am pus si eu mana pe un compilator Pascal am vrut sa-mi creez si eu propriile jocuri.
Si desi nu am reusit in a crea ceva care chiar sa fie interesant pana mult mai tarziu, exercitiul a fost foarte util, deoarece din intregul proces invatam. Desigur, faceam designuri proaste unul dupa altul. Am descoperit ca si un joc simplu devine mare, complex si costisitor ca timp investit pentru a-i adauga cateva feature-uri care sa-l faca mai interesant.
Si, desi imi placea sa programez jocurile, motivatia era legata de faptul ca cineva putea sa vada rezultatul muncii depuse. Pe atunci, audienta erau colegii carora le mai puteam arata ce am mai facut timp de vreo 5-10 minute, pana isi pierdeau interesul . Era o vreme in care internetul prin modem de 56Kbps era considerat ceva f. fain inca. Iar eu nu aveam.

Value itself

Mai nou peste tot pe unde merg aud acelasi subiect, si anume criza financiara. Toata lumea ingrijorata, toata lumea incruntata. „Hai sa cumparam produse romanesti” se auzea prin stanga si dreapta. Bani bani bani, totul se invarte in jurul banilor.

Stiati ca numai 3% din totalul banilor care exista in statele unite sunt efectiv bancnote si monezi ? Restu exista doar ca o bucatica de informatie intr-o baza de date. Ma uitam ieri la Zeitgeist Addendum, foarte interesant documentar, si acolo explica putin cum se creeaza bani (cel putin pe modelul american). Pe scurt e ceva de genu.

Vine statul si zice ca are nevoie de bani. Vorbeste cu „Federal reserve bank” si astia creeaza banii. Deci statul isi face o datorie. Pe vremuri statul lua niste harti si desena cateva fete pe ele si le numea „Government bonds” pe care le schimba cu „Federal reserve bank” care la randul lor luau hartie si mazgaleau alte fete pe ele. Acuma totul se intampla electronic.

Patente

Acu vreo luna si ceva domnul Crisitian Tudor Popescu recomanda in Gandul un audiobook, “Zero. Biografia unei idei periculoase”. Pentru ca suna interesant, m-am hotarat sa cumpar cartea. Am comandat-o online la amazon.de, varinata in limba engleza (evident nu aveau romana), si am trimis-o in Germania (pentru ca transportul era gratuit), de unde cartea a calatorit cu cineva care venea sa ma viziteze si a ajuns in cele din urma in Irlanda saptamana trecuta.

A fost greu sa las cartea din mana, mai ales la inceput. Am invatat cum babilonienii, care foloseau un sistem de numarare sexagesimal, scriau 601 la fel ca 61 si, pentru a face diferenta, au inventat in cele din urma un simbol, un placeholder. Acest simbol nu poate fi totusi considerat ca fiind un 0 propriu-zis.

Grecii asociau numerelor figuri geometrice. Un patrat perfect e un patrat, o inmultire a doua numere e un dreptunghi etc.. Din aceasta cauza nu au fost capabili sa-l inteleaga pe zero. In fond si la urma urmei, cel fel de figura geometrica reprezinta 0? Totusi, datorita acestei asocieri, grecii au avut contributii uriase in geometrie.

asa incepe

Am inceput azi, 21 novembrie 2008, sa scriem despre orice ar avea legatura cu domeniul “computer science”. Fiecare are ideile lui. Nervii si parerile lui. Limitarile pe care ni le impunem sunt sa respectam o ordine a postarilor. Fiecare autor are voie sa posteze doar intr-o anumita zi a saptamanii. Eu voi demoraliza ziua de joi. In urma melodiei lui Bowie (Thursdays Child) sunt hotarat sa scriu joia. Ma gandisem ca sunt nascut joia, insa se pare ca sunt nascut sambata. De aia e joia ziua mea nasoala a saptamanii. Imi asum riscul.

Dorinta de a contribui la un asemenea efort colectiv vine din dorinta de a vedea o comunitate care prin ideile ei sa lanseze teme de discutie. Idei bune sau neinspirate, nu conteaza. Poate ajuta cuiva. Asa incepe blogul comun…